Scroll to navigation

AFMTODIT(1) General Commands Manual AFMTODIT(1)

NUME

afmtodit - creează fișiere de fonturi pentru utilizare cu groff -Tps și -Tpdf

REZUMAT

afmtodit [-ckmnsx] [-a n] [-d fișier-descriere] [-e fișier-codificare] [-f nume-intern] [-i n] [-o fișier-ieșire] fișier-afm fișier-hartă font
afmtodit -v

DESCRIERE

afmtodit creează un fișier de font pentru a fi utilizat cu groff, grops și gropdf. afmtodit este scris în Perl; pentru a rula afmtodit trebuie să aveți instalată versiunea Perl 5.004 sau o versiune mai nouă.

fișier-afm este fișierul AFM (Adobe Font Metric) pentru fontul respectiv.

fișier-hartă este un fișier care spune ce nume de caractere groff se potrivesc cu fiecare nume de caracter PostScript; acest fișier trebuie să conțină o secvență de linii de forma

caracter-ps caracter-groff
unde caracter-ps este numele PostScript al caracterului, iar caracter-groff este numele groff al caracterului (așa cum este utilizat în fișierul de font groff). Același caracter-ps poate apărea de mai multe ori în fișier; fiecare caracter-groff trebuie să apară cel mult o dată. Liniile care încep cu „#” și liniile goale sunt ignorate. Dacă fișierul nu este găsit în directorul curent, este căutat în subdirectorul devps/generate din directorul de fonturi implicit.

Dacă un caracter PostScript nu este menționat în fișier-hartă și nu se poate deduce un nume generic al glifului groff cu ajutorul Adobe Glyph List (AGL, integrat în afmtodit), atunci afmtodit introduce caracterul PostScript în fișierul de font groff ca un caracter fără nume, care poate fi accesat numai prin secvența de eludare „\N” într-un document roff. În special, acest lucru este valabil pentru variantele de glife denumite sub forma „foo.bar”; toate numele de glife care conțin unul sau mai multe puncte sunt puse în corespondență cu entități fără nume. Dacă opțiunea -e nu este specificată, se utilizează codificarea definită în fișierul AFM (adică intrările cu coduri de caractere non-negative). Consultați secțiunea „Using Symbols” (Utilizarea simbolurilor) în Groff: The GNU Implementation of troff, manualul groff Texinfo, care descrie modul în care sunt construite numele glifelor groff.

Caracterele care nu sunt codificate în fișierul AFM (adică intrările care au „-1” drept cod de caracter) sunt în continuare disponibile în groff; acestea primesc valori ale indexului glifelor mai mari de 255 (sau mai mari decât cel mai mare cod de caracter utilizat în fișierul AFM, în cazul puțin probabil în care acesta este mai mare de 255) în fișierul de font groff. Indicii de glife ai caracterelor necodificate nu au o ordine specifică; cel mai bine este să le accesați numai cu ajutorul numelor de glife.

Fișierul de fonturi groff va fi generat într-un fișier numit font, cu excepția cazului în care se utilizează opțiunea -o.

Dacă există un fișier descărcabil pentru fontul respectiv, acesta poate fi listat în fișierul /usr/share/groff/1.22.4/font/devps/download; a se vedea grops(1).

Dacă se utilizează opțiunea -i, afmtodit va genera automat o corecție italică, o corecție italică la stânga și o corecție a sub-indicelui pentru fiecare caracter (semnificația acestor parametri este explicată în groff_font(5)); acești parametri pot fi specificați pentru caractere individuale prin adăugarea la liniile fișier-afm din formular:

italicCorrection ps-char n
leftItalicCorrection ps-char n
subscriptCorrection ps-char n
unde caracter-ps este numele PostScript al caracterului, iar n este valoarea dorită a parametrului corespunzător în miimi de em. În mod normal, acești parametri sunt necesari numai pentru fonturile italice (sau oblice).

OPȚIUNI

Spațiul alb este permis între o opțiune de linie de comandă și argumentul acesteia.

Utilizează n ca parametru de înclinare în fișierul de font; acesta este utilizat de groff în poziționarea accentelor. În mod implicit, afmtodit utilizează negativul lui ItalicAngle specificat în fișierul AFM; în cazul fonturilor italice adevărate, uneori este de dorit să se utilizeze o înclinare mai mică decât aceasta. Dacă vi se pare că unele caractere dintr-un font italic au accentele plasate prea mult la dreapta deasupra lor, utilizați opțiunea -a pentru a da fontului o înclinare mai mică.
Include comentarii în fișierul de font pentru a identifica fontul PostScript.
Fișierul de descriere a dispozitivului este fișier-descriere în loc de fișierul implicit DESCRIERE. Dacă nu se găsește în directorul curent, se caută în subdirectorul devps din directorul de fonturi implicit (acest lucru este valabil atât pentru fișierul de descriere a dispozitivului implicit, cât și pentru un fișier dat cu opțiunea -d).
Fontul PostScript trebuie recodificat pentru a utiliza codificarea descrisă în fișier-codificare. Formatul fișierului-codificare este descris în grops(1). Dacă nu se găsește în directorul curent, se caută în subdirectorul devps din directorul de fonturi implicit.
Numele intern al fontului groff este stabilit la nume.
Generează o corecție italică pentru fiecare caracter, astfel încât lățimea caracterului plus corecția italică a caracterului să fie egală cu n miimi de em plus valoarea cu care marginea dreaptă a cadrului de delimitare a caracterului se află la dreapta originii caracterului. Dacă acest lucru ar duce la o corecție italică negativă, utilizați în schimb o corecție italică zero.
De asemenea, se generează o corecție a sub-indicelui egală cu produsul dintre tangenta înclinării fontului și patru cincimi din înălțimea x a fontului. În cazul în care acest lucru ar avea ca rezultat o corecție a sub-indicelui mai mare decât corecția italică, utilizați în schimb o corecție a sub-indicelui egală cu corecția italică.
De asemenea, se generează o corecție italică stânga pentru fiecare caracter, egală cu n miimi de em plus valoarea cu care marginea stângă a cadrului de delimitare a caracterului se află la stânga de originea caracterului. Corecția italică din stânga poate fi negativă, cu excepția cazului în care se oferă opțiunea -m.
În mod normal, această opțiune este necesară numai în cazul fonturilor italice (sau oblice). Fișierele de fonturi distribuite cu groff au fost create utilizând opțiunea -i50 pentru fonturi italice.
Fișierul de ieșire este fișier-ieșire în loc de font.
Omite orice date de spațiere din fontul groff; se utilizează numai pentru fonturile monospaced (cu lățime constantă).
Previne valorile negative ale corecției italice din stânga. Fișierele de fonturi romane distribuite cu groff au fost create cu -i0 -m pentru a îmbunătăți spațierea cu eqn(1).
Nu generează o comandă ligaturi pentru acest font; se utilizează cu fonturi monospaced (cu lățime constantă).
Fontul este special. Această opțiune are ca efect adăugarea comenzii special la fișierul de fonturi.
Afișează informațiile despre versiune și iese.
Nu utilizează lista încorporată Adobe Glyph List.

FIȘIERE

/usr/share/groff/1.22.4/font/devps/DESCRIERE
Fișierul de descriere a dispozitivului.
/usr/share/groff/1.22.4/font/devps/F
Fișierul de descriere a fontului pentru fontul F.
/usr/share/groff/1.22.4/font/devps/download
Listă de fonturi care pot fi descărcate.
/usr/share/groff/1.22.4/font/devps/text.enc
Codificarea utilizată pentru fonturile de text.
/usr/share/groff/1.22.4/font/devps/generate/textmap
Fișierele de corespondență (hartă) standard.

CONSULTAȚI ȘI

Groff: The GNU Implementation of troff, de Trent A. Fisher și Werner Lemberg, este principalul manual groff. Secțiunea „Using Symbols” (Utilizarea simbolurilor) poate fi deosebit de interesantă. O puteți răsfoi în mod interactiv cu «info '(groff)Using Symbols'».

groff(1), gropdf(1), grops(1), groff_font(5), perl(1)

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

7 martie 2023 groff 1.22.4