Configurare¶

Fișierele standard ale unităților systemd nu oferă nicio modalitate ușoară de a transmite argumente de linie de comandă către demoni pentru a le configura comportamentul. În multe cazuri, o astfel de configurare poate fi realizată prin efectuarea de modificări în /etc/nfs.conf sau în alte fișiere de configurare (a se vedea nfs.conf(5)). Atunci când acest lucru nu este convenabil, o distribuție poate furniza fișiere systemd „drop-in” care înlocuiesc parametrul ExecStart= pentru a porni programul cu argumente diferite. De exemplu, un fișier „drop-in” systemd/system/nfs-mountd.service.d/local.conf care conține

[Service]
EnvironmentFile=/etc/sysconfig/nfs
ExecStart=
ExecStart= /usr/sbin/rpc.mountd $RPCMOUNTDOPTS

Activarea fișierelor de unitate¶

Există trei fișiere de unitate care sunt concepute pentru a fi activate manual. Toate celelalte sunt rulate automat, după cum este necesar. Cele trei sunt:

nfs-client.target

Acesta ar trebui activat pe orice gazdă care servește vreodată drept client NFS. Activarea transparentă a acestei funcții de fiecare dată când se instalează un software client NFS are un cost redus.

nfs-server.service

Acesta trebuie să fie activat pentru a oferi servicii NFS clienților. Acesta pornește și configurează demonii necesari în ordinea necesară.

nfs-blkmap.service

Demonul blkmapd este necesar numai pentru clienții NFS care utilizează pNFS (NFS paralel) și, în special, protocolul de dispunere blocklayout. Dacă este posibil să utilizați această extensie specială a NFS, unitatea nfs-blkmap.service trebuie activată.

Mai multe alte unități care ar putea fi considerate opționale, cum ar fi rpc-gssd.service, au grijă să pornească numai dacă există fișierul de configurare necesar. rpc-gssd.service nu va porni dacă fișierul krb5.keytab nu există (de obicei, în /etc).

Repornirea serviciilor NFS¶

Majoritatea demonilor NFS pot fi reporniți în orice moment. Aceștia vor reîncărca orice stare de care au nevoie și vor continua să servească cererile. Totuși, acest lucru este rareori necesar.

Atunci când se fac modificări de configurare, poate fi dificil să se știe exact ce servicii trebuie repornite pentru a se asigura că configurația își face efectul. Cea mai simplă abordare, care este adesea cea mai bună, este să reporniți totul. Pentru a ajuta în acest sens, este furnizată unitatea nfs-utils.service. Aceasta declară dependențele corespunzătoare cu alte fișiere de unitate, astfel încât

Mascarea serviciilor nedorite¶

Rareori se poate dori să se interzică funcționarea unor servicii, chiar dacă acestea fac parte în mod normal dintr-un sistem NFS funcțional. Acest lucru poate fi necesar pentru a reduce sarcina sistemului la un minim absolut sau pentru a reduce suprafața de atac prin neexecutarea unor demoni care nu sunt absolut necesari.

Trei servicii particulare cărora li se poate aplica acest lucru sunt rpcbind, idmapd și rpc-gssd. rpcbind nu face parte din pachetul nfs-utils, dar este utilizat de mai multe servicii NFS. Cu toate acestea, nu este necesar atunci când se utilizează numai NFSv4. Dacă un sit nu va folosi niciodată NFSv3 (sau NFSv2) și nu dorește ca rpcbind să fie rulat, abordarea corectă este să ruleze

idmapd este necesar doar pentru NFSv4 și nici măcar atunci nu este necesar atunci când clientul și serverul sunt de acord să folosească ID-uri de utilizator în loc de nume de utilizator pentru a identifica proprietarii fișierelor. În cazul în care idmapd nu este necesar și nu este dorit, acesta poate fi mascat cu