NUME¶
hostnamectl - controlează numele de gazdă al
sistemului
SINOPSIS¶
hostnamectl [OPȚIUNI...] {COMANDĂ}
DESCRIERE¶
hostnamectl poate fi utilizat pentru a interoga și
modifica numele de gazdă al sistemului și configurările
aferente.
systemd-hostnamed.service(8) și acest instrument
disting trei nume de gazdă diferite: numele de gazdă
„frumos” de nivel înalt, care poate include tot felul
de caractere speciale (de exemplu „Laptop-ul lu' R@man”),
numele de gazdă „static” care este numele de
gazdă configurat de utilizator (de exemplu
„laptop-roman”) și numele de gazdă tranzitoriu
care este o valoare de rezervă primită de la
configurația rețelei (de exemplu
„node12345678”). Dacă un nume de gazdă static
este stabilit la o valoare validă, atunci numele de gazdă
tranzitoriu nu este utilizat.
Rețineți că numele de gazdă frumos are
puține restricții în ceea ce privește
caracterele și lungimea utilizate, în timp ce numele de
gazdă statice și tranzitorii sunt limitate la caracterele
acceptate de obicei în numele de domeniu Internet și la
maximum 64 de caractere (aceasta din urmă fiind o limitare a
Linux).
Folosiți systemd-firstboot(1) pentru a
inițializa numele de gazdă al sistemului pentru imaginile de
sistem montate (dar nepornite).
COMENZI¶
Următoarele comenzi sunt înțelese:
status
Afișează numele de gazdă al
sistemului și informațiile aferente. Dacă nu este
specificată nicio comandă, aceasta este valoarea
implicită.
Adăugată în versiunea 195.
hostname [NUME]
Dacă nu se furnizează niciun argument, se
afișează numele de gazdă al sistemului. Dacă se
furnizează un argument opțional
NUME, comanda
schimbă numele de gazdă al sistemului în
NUME.
În mod implicit, acest lucru va modifica numele de gazdă frumos,
static și tranzitoriu deopotrivă; cu toate acestea, dacă
se utilizează unul sau mai multe dintre
--static,
--transient,
--pretty, se modifică doar numele de
gazdă selectate. În cazul în care se stabilește
numele de gazdă „pretty” (frumos), iar numele de
gazdă static sau „transient” (tranzitoriu) este de
asemenea stabilit, numele de gazdă specificat va fi simplificat
în ceea ce privește setul de caractere utilizat înainte
ca acestea din urmă să fie actualizate. Acest lucru se face prin
eliminarea caracterelor speciale și a spațiilor. Astfel, se
asigură că numele de gazdă frumos și cel static
sunt întotdeauna strâns legate între ele,
respectând în același timp regulile de valabilitate ale
numelui specific. Această simplificare a șirului de nume de
gazdă nu se face dacă sunt stabilite doar numele de gazdă
tranzitorii și/sau statice, iar numele de gazdă
„pretty” rămâne neatins.
Numele de gazdă statice și tranzitorii trebuie
să fie, fie o singură etichetă DNS (un șir
compus din caractere ASCII minuscule pe 7 biți, fără
spații sau puncte, limitat la formatul permis pentru etichetele de
nume de domeniu DNS), fie o secvență de astfel de etichete
separate prin puncte simple care formează un DNS FQDN valid. Numele
de gazdă trebuie să aibă cel mult 64 de caractere, ceea
ce reprezintă o limitare Linux (DNS permite nume mai lungi).
Adăugată în versiunea 249.
icon-name [NUME]
Dacă nu se furnizează niciun argument, se
afișează numele pictogramei sistemului&. Dacă se
furnizează un argument opțional
NUME, comanda
schimbă numele pictogramei în
NUME. Numele pictogramei
este utilizat de unele aplicații grafice pentru a vizualiza
această gazdă. Numele pictogramei trebuie să urmeze
Specificația de denumire a pictogramei[1].
Adăugată în versiunea 249.
chassis [TIP]
Dacă nu se furnizează niciun argument, se
afișează tipul de șasiu&. Dacă se
furnizează un argument opțional
TIP, comanda
schimbă tipul de șasiu în
TIP. Tipul de
șasiu este utilizat de unele aplicații grafice pentru a
vizualiza gazda sau pentru a modifica interacțiunea cu utilizatorul.
În prezent, sunt definite următoarele tipuri de șasiu:
„desktop”, „laptop”, „convertibile”,
„server”, „tablet”, „handset”,
„watch”, „embedded”, precum și tipurile
speciale de șasiu „vm” și
„container” pentru sistemele virtualizate care nu au un
șasiu fizic imediat.
Adăugată în versiunea 249.
deployment [MEDIUL]
Dacă nu se furnizează niciun argument, se
afișează mediul de desfășurare&. Dacă
se furnizează un argument opțional
MEDIUL, comanda
modifică mediul de desfășurare în
MEDIUL.
Argumentul
MEDIUL trebuie să fie un singur cuvânt
fără caractere de control. Se sugerează unul dintre
următoarele: „development”, „integration”,
„staging”, „production”.
Adăugată în versiunea 249.
location [LOCAȚIA]
Dacă nu se furnizează niciun argument, se
afișează șirul de locație pentru system.
Dacă se furnizează un argument opțional
LOCAȚIA, comanda schimbă șirul de locație
pentru sistem în
LOCAȚIA. Argumentul
LOCAȚIA ar trebui să fie un șir de caractere cu un
format liber, ușor de înțeles pentru om, care să
descrie locația fizică a sistemului, dacă este
cunoscută și aplicabilă. Acesta poate fi generic, cum ar
fi „București, România” sau specific, cum ar fi
„Raftul din stânga, al doilea rând de rafturi”.
Adăugată în versiunea 249.
OPȚIUNI¶
Următoarele opțiuni sunt înțelese:
--static, --transient, --pretty
Dacă se apelează
status (sau
dacă nu se dă o comandă explicită) și se
specifică una dintre aceste opțiuni,
hostnamectl va
afișa doar acest nume de gazdă selectat.
Dacă se utilizează cu hostname, doar numele
de gazdă selectate vor fi actualizate. Dacă sunt specificate
mai multe dintre aceste opțiuni, toate numele de gazdă
specificate vor fi actualizate.
Adăugată în versiunea 195.
-H, --host=
Executați operația de la
distanță. Specificați un nume de gazdă sau un nume
de utilizator și un nume de gazdă separate prin
„@”, pentru a vă conecta. Numele de gazdă poate fi
opțional sufixat de un port pe care ascultă ssh, separat prin
„:”, și apoi de un nume de container, separat prin
„/”, care se conectează direct la un container specific
de pe gazda specificată. Aceasta va folosi SSH pentru a comunica cu
instanța managerului mașinii la distanță. Numele
containerelor pot fi enumerate cu machinectl -H HOST.
Puneți adresele IPv6 în paranteze drepte.
-M, --machine=
Executarea operației pe un container local.
Specificați un nume de container la care să vă
conectați, prefixat opțional de un nume de utilizator cu care
să vă conectați și de un caracter de separare
„@”. Dacă șirul special „.host” este
utilizat în locul numelui containerului, se realizează o
conexiune la sistemul local (ceea ce este util pentru a se conecta la un
anumit utilizator «user bus»: „--user
--machine=lennart@.host”). Dacă nu se folosește sintaxa
„@”, conexiunea se face ca utilizator root. În cazul
în care se utilizează sintaxa „@”, fie partea
stângă, fie partea dreaptă poate fi omisă (dar nu
ambele), caz în care numele de utilizator local și
„.host” sunt implicite.
--no-ask-password
Nu solicită autentificarea utilizatorului pentru
operații privilegiate.
-h, --help
Afișează acest mesaj de ajutor și
iese.
--version
Afișează informațiile despre
versiune și iese.
--json=MODUL
Afișează ieșirea formatată ca
JSON. Așteaptă una dintre următoarele variante:
short” (pentru o ieșire cât mai scurtă posibil,
fără spații albe sau pauze de linie redundante),
„pretty” (pentru o versiune plăcută a acesteia, cu
indentare și pauze de linie) sau „off” (pentru a
dezactiva ieșirea JSON, implicit).
-j
Echivalent cu --json=pretty dacă
rulează pe un terminal și --json=short altfel.
STARE DE IEȘIRE¶
În caz de succes, se returnează 0, iar în caz
contrar se returnează un cod de eșec diferit de zero..
NOTE¶
- 1.
- Specificația de denumire a pictogramelor
TRADUCERE¶
Traducerea în limba română a acestui manual a
fost făcută de Remus-Gabriel Chelu
<remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită;
citiți
Licența
publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune
ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor.
NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea
acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail
la
translation-team-ro@lists.sourceforge.net.
