Scroll to navigation

e2fsck.conf(5) File Formats Manual e2fsck.conf(5)

NUME

e2fsck.conf - fișierul de configurare pentru e2fsck

DESCRIERE

e2fsck.conf este fișierul de configurare pentru e2fsck(8). Acesta controlează comportamentul implicit al e2fsck(8) în timp ce verifică sistemele de fișiere ext2, ext3 sau ext4.

Fișierul e2fsck.conf utilizează un format de tip INI. Stările, sau secțiunile de nivel superior, sunt delimitate prin paranteze drepte: [ ]. În cadrul fiecărei secțiuni, fiecare linie definește o relație, care atribuie etichete valorilor, sau o subsecțiune, care conține alte relații sau subsecțiuni. Mai jos este prezentat un exemplu de format de tip INI utilizat de acest fișier de configurare:


[secțiunea1]
eticheta1 = valoare_a
eticheta1 = valoare_b
eticheta2 = valoare_c


[secțiunea 2]
eticheta3 = {
subeticheta1 = valoare_a_subertichetă
subeticheta1 = valoare_b_subertichetă
subeticheta2 = valoare_c_subertichetă
}
eticheta1 = valoare_d
eticheta2 = valoare_e
}

Comentariile sunt delimitate de un punct și virgulă („;”) sau de un caracter hash („#”) la începutul comentariului și se termină cu caracterul de sfârșit de linie.

Etichetele și valorile trebuie să fie puse între ghilimele duble dacă conțin spații. În cadrul unui șir pus între ghilimele, se aplică interpretările standard pentru bara oblică inversă: „\n” (pentru caracterul de linie nouă), „\t” (pentru caracterul de tabulare), „\b” (pentru caracterul de retrocedare(backspace)) și „\\” (pentru caracterul de bară oblică inversă).

Următoarele secțiuni sunt utilizate în fișierul e2fsck.conf. Acestea vor fi descrise mai detaliat în secțiunile următoare ale acestui document.

[options]
Această secțiune conține parametri generali de configurare pentru comportamentul e2fsck.
[defaults]
Conține relațiile care definesc parametrii impliciți utilizați de e2fsck(8). În general, aceste valori implicite pot fi anulate de opțiunile din linia de comandă furnizate de utilizator.
[problems]
Această secțiune permite administratorului să reconfigureze modul în care e2fsck tratează diverse inconsistențe ale sistemului de fișiere.
[scratch_files]
Această strofă controlează momentul în care e2fsck va încerca să utilizeze fișiere „scratch” (de însemnări ale acțiunilor efectuate) pentru a reduce necesitatea de memorie.

SECȚIUNEA [options]

Următoarele relații sunt definite în secțiunea [options].

Dacă această relație este definită la valoarea booleană „true”, atunci dacă utilizatorul întrerupe e2fsck folosind ^C, iar sistemul de fișiere nu este marcat în mod explicit ca conținând erori, e2fsck va ieși cu o stare de ieșire de 0 în loc de 32. Această opțiune are valoarea implicită „false”.
Din păcate, din cauza deciziei nefericite de proiectare a Windows de a configura ceasul hardware pentru a marca ora locală, în loc de ora UTC, mai corectă și mai puțin predispusă la erori, mulți utilizatori ajung în situația în care ceasul sistemului este reglat incorect în momentul în care e2fsck este rulat.
Din punct de vedere istoric, acest lucru s-a datorat, de obicei, faptului că unele distribuții aveau scripturi init eronate și/sau instalatori care nu au detectat corect acest caz și nu au luat contramăsurile corespunzătoare. Din păcate, acest lucru se întâmplă ocazional chiar și în prezent, de obicei din cauza unui gestionar de virtualizare eronat sau prost configurat sau din cauza faptului că programul de instalare nu are acces la un server de timp de rețea în timpul procesului de instalare. Prin urmare, în mod implicit, permitem ca timpii superblocurilor să fie falsificați cu până la 24 de ore. Acest lucru poate fi dezactivat prin stabilirea accept_time_fudge la valoarea booleană „false”. Această opțiune are valoarea implicită „true”.
Programul e2fsck(8) are unele euristici care presupun că ceasul sistemului este corect. În plus, multe programe de sistem fac presupuneri similare. De exemplu, biblioteca UUID depinde de faptul că timpul nu merge înapoi pentru a putea garanta emiterea de ID-uri universal unice. Sistemele cu ceasuri de sistem defecte sunt, de fapt, defecte. Cu toate acestea, ceasurile de sistem defecte, în special în sistemele integrate, există. e2fsck va încerca să utilizeze euristica pentru a determina dacă ora nu este de încredere și pentru a sări peste verificările bazate pe timp dacă acest lucru este adevărat. Dacă această opțiune booleană este stabilită la „true”, atunci e2fsck va presupune întotdeauna că ceasul sistemului nu poate fi de încredere.
Această relație booleană este un alias pentru accept_time_fudge pentru compatibilitate retroactivă; înainte, comportamentul definit de accept_time_fudge de mai sus avea valoarea implicită „false”, iar buggy_init_scripts permitea ca câmpul de timp al superblocului să fie greșit cu până la 24 de ore. Când am schimbat valoarea implicită, am redenumit și această relație booleană în accept_time_fudge.
Această relație booleană controlează dacă e2fsck(8) va oferi sau nu ștergerea indicatorului test_fs dacă sistemul de fișiere ext4 este disponibil pe sistem. Valoarea implicită este „true”.
Această relație booleană controlează dacă intervalul dintre verificările sistemului de fișiere (bazat fie pe timp, fie pe numărul de montări) ar trebui dublat sau nu dacă sistemul funcționează pe baterie. Această opțiune are valoarea implicită „true”.
Atunci când e2fsck(8) reîmpachetează un director indexat, rezervă procentul specificat de spațiu gol în fiecare frunză de nod, astfel încât câteva intrări noi să poată fi adăugate la director fără a diviza frunzele de nod, astfel încât rata medie de umplere a directoarelor să poată fi menținută la un nivel superior, mai eficient. Această relație are ca valoare implicită 20 %.
Dacă această relație booleană este adevărată (true), se face un compromis între utilizarea memoriei și viteză atunci când se verifică un sistem de fișiere cu un număr mare de fișiere cu legături dure. Cantitatea de memorie necesară este proporțională cu numărul de noduri-i din sistemul de fișiere. Pentru sistemele de fișiere mari, aceasta poate fi de ordinul gigaocteților de memorie; (de exemplu, un sistem de fișiere de 40 To cu 2,8 miliarde de noduri-i va consuma 5,7Go memorie suplimentară dacă această optimizare este activată). Această opțiune are valoarea implicită „false”.
Dacă relațiile log_filename sau problem_log_filename conțin un nume de rută relativ, atunci fișierul jurnal va fi plasat în directorul numit de relația log_dir.
Această relație conține un director alternativ care va fi utilizat dacă directorul specificat de log_dir nu este disponibil sau nu poate fi scris.
Dacă această relație booleană este adevărată (true), în cazul în care directoarele specificate de log_dir sau log_dir_fallback nu sunt disponibile sau nu pot fi încă scrise, e2fsck va salva rezultatul într-un tampon de memorie, iar un proces-copil va testa periodic pentru a vedea dacă directorul jurnalului a devenit disponibil după ce secvența de pornire a montat sistemul de fișiere solicitat pentru citire/scriere. Aceasta implementează funcționalitatea oferită de logsave(8) pentru fișierele jurnal e2fsck.
Această relație specifică numele fișierului în care va fi scrisă o copie a rezultatelor e2fsck. În cazul în care anumite rapoarte de probleme sunt suprimate utilizând relația max_count_problems (sau pentru fiecare problemă în parte utilizând relația max_count), setul complet de rapoarte de probleme va fi scris în fișierul jurnal. Numele fișierului poate conține diverse expresii procentuale (%D, %T, %N etc.) care vor fi expandate astfel încât numele fișierului jurnal să poată include date, ore, numele dispozitivului și alți parametri de execuție. Consultați secțiunea JURNALIZAREA pentru mai multe detalii.
Această relație specifică numărul maxim de rapoarte de probleme de un anumit tip care vor fi imprimate la ieșirea standard înainte ca alte rapoarte de probleme de acel tip să fie blocate. Acest lucru poate fi util în cazul în care consola este lentă (de exemplu, conectată la un port serial) și, prin urmare, o cantitate mare de ieșire ar putea întârzia procesul de pornire pentru o perioadă lungă de timp (posibil ore).
Dacă această relație booleană este „true”, nu se oferă optimizarea arborelui extent prin reducerea lățimii sau a adâncimii arborelui. Această opțiune are valoarea implicită „false”.
Această relație specifică numele fișierului în care va fi scris un jurnal al codurilor de probleme găsite de e2fsck. Numele fișierului poate conține diverse expresii procentuale (%D, %T, %N etc.) care vor fi expandate astfel încât numele fișierului de jurnal să poată include elemente precum data, ora, numele dispozitivului și alți parametri de timp de execuție. Consultați secțiunea JURNALIZAREA pentru mai multe detalii.
Utilizează acest procent de memorie pentru a încerca să citească blocurile de metadate înaintea firului principal e2fsck. Acest lucru ar trebui să reducă timpul de execuție, în funcție de viteza stocării subiacente și de cantitatea de memorie liberă. Nu există o valoare implicită, dar consultați readahead_kb pentru mai multe detalii.
Utilizați această cantitate de memorie pentru a citi blocurile de metadate înaintea firului principal de verificare. Stabilirea acestei valori la zero dezactivează complet «readahead» (citirea în avans). În mod implicit, aceasta este definită la dimensiunea tabelelor de noduri-i a două grupuri de blocuri (de obicei 4Mio pe un sistem de fișiere ext4 obișnuit); dacă această cantitate este mai mare de 1/50 din memoria fizică totală, «readahead» este dezactivat.
Dacă această relație booleană este „true” (adevărată), e2fsck va imprima caracteristicile sistemului de fișiere ca parte a raportării sale detaliate (de exemplu, dacă este specificată opțiunea -v)
Dacă această relație booleană este adevărată (true), e2fsck va rula ca și cum opțiunile -tt ar fi întotdeauna specificate. Acest lucru va determina e2fsck să afișeze statistici de sincronizare pas cu pas pentru verificările complete ale sistemului de fișiere.
Dacă această relație booleană este adevărată (true), e2fsck va rula ca și cum opțiunea -v este specificată întotdeauna. Acest lucru va determina e2fsck să afișeze unele informații suplimentare la sfârșitul fiecărei verificări complete a sistemului de fișiere.

SECȚIUNEA [defaults]

Următoarele relații sunt definite în secțiunea [defaults].

Această relație specifică directorul în care ar trebui să fie stocat fișierul de anulare. Aceasta poate fi suprascrisă prin intermediul variabilei de mediu E2FSPROGS_UNDO_DIR. Dacă locația directorului este stabilită la valoarea none, e2fsck nu va crea un fișier de anulare(undo).

SECȚIUNEA [problems]

Fiecare etichetă din secțiunea [[problems] numește un cod de problemă specificat cu un „0x” inițial urmat de șase cifre hexazecimale. Valoarea etichetei este o subsecțiune în care relațiile din subsecțiunea respectivă prevalează asupra tratamentului implicit al codului problemei respective.

Rețineți că configurațiile necorespunzătoare din această secțiune pot determina e2fsck să se comporte incorect sau chiar să se blocheze. Majoritatea administratorilor de sistem nu ar trebui să facă modificări în această secțiune fără a consulta codul sursă.

În cadrul subsecțiunii fiecărui cod de problemă, pot fi utilizate următoarele etichete:

Această relație permite înlocuirea mesajului care este imprimat atunci când este detectată această inconsecvență a sistemului de fișiere.
Această relație booleană suprascrie comportamentul implicit care controlează dacă această problemă a sistemului de fișiere ar trebui rezolvată automat atunci când e2fsck rulează în modul „preen”.
Această relație de număr întreg prevalează asupra parametrului max_count_problems (stabilit în secțiunea opțiuni) pentru această problemă specifică.
Această relație booleană suprascrie comportamentul implicit care determină dacă sistemul de fișiere va fi marcat sau nu ca fiind inconsistent în cazul în care utilizatorul refuză să remedieze problema raportată.
Această relație booleană suprascrie dacă răspunsul implicit pentru această problemă (sau întrebare) ar trebui să fie „no”.
Această relație booleană suprascrie comportamentul implicit care controlează dacă descrierea pentru această problemă a sistemului de fișiere ar trebui suprimată sau nu atunci când e2fsck rulează în modul „preen”.
Această relație booleană suprascrie comportamentul implicit care controlează dacă descrierea pentru această problemă a sistemului de fișiere ar trebui sau nu suprimată atunci când o problemă a fost forțată să nu fie rezolvată, fie pentru că e2fsck este executat cu opțiunea -n, fie pentru că a fost definit fanionul force_no pentru problemă.
Această opțiune booleană, dacă este definită la „true”, forțează o problemă să nu fie niciodată rezolvată. Adică, va fi ca și cum la o problemă utilizatorul ar răspunde „nu” la întrebarea „ar trebui rezolvată această problemă?”. Opțiunea force_no prevalează chiar și asupra opțiunii -y dată în linia de comandă (doar pentru problema specifică, desigur).
Această opțiune booleană, dacă este definită la „true”, marchează problema ca fiind una în care, dacă utilizatorul dă permisiunea de a efectua modificarea solicitată, aceasta nu înseamnă că sistemul de fișiere a avut o problemă care a fost rezolvată între timp. Această opțiune este utilizată pentru cererile de optimizare a structurii de date a sistemului de fișiere, cum ar fi reducerea unui arbore extent.

SECȚIUNEA [scratch_files]

Următoarele relații sunt definite în secțiunea [scratch_files].

Dacă directorul numit de această relație există și poate fi scris, atunci e2fsck va încerca să utilizeze acest director pentru a stoca fișiere „scratch” (de însemnări ale acțiunilor efectuate) în loc să utilizeze structuri de date în memorie.
Dacă această relație este definită, se vor utiliza structuri de date în memorie dacă numărul de directoare din sistemul de fișiere este mai mic decât suma specificată.
Această relație controlează dacă directorul fișierului „scratch” (de însemnări ale acțiunilor efectuate) este utilizat sau nu în locul unei structuri de date în memorie pentru informațiile de director. Valoarea implicită este „true”.
Această relație controlează dacă directorul fișierului „scratch” (de însemnări ale acțiunilor efectuate) este utilizat sau nu în locul unei structuri de date în memorie la urmărirea numărului de noduri-i. Valoarea implicită este „true”.

JURNALIZAREA

E2fsck are facilitatea de a salva informațiile rezultate în urma unei execuții e2fsck într-un director, astfel încât un administrator de sistem să poată analiza rezultatele acesteia după bunul său plac. Acest lucru permite salvarea pentru posteritate a informațiilor capturate în timpul rulării automate e2fsck preen, precum și a unei rulări e2fsck pornite manual. Această facilitate este controlată de relațiile log_filename, log_dir, log_dir_fallback și log_dir_wait din secțiunea [options].

Numele fișierului din log_filename poate conține următoarele expresii procentuale care vor fi expandate după cum urmează.

%d
Ziua curentă a lunii
%D
Data curentă; aceasta este un echivalent al %Y%m%d
%h
Numele de gazdă al sistemului.
%H
Ora curentă în format de 24 de ore (00..23)
%m
Luna curentă ca număr din două cifre (01..12)
%M
Minutul curent (00..59)
%N
Numele dispozitivului bloc care conține sistemul de fișiere, cu orice nume de rută de director eliminat.
%p
PID-ul procesului e2fsck
%s
Ora curentă exprimată ca număr de secunde calculate de la 1970-01-01 00:00:00 UTC
%S
Secunda curentă (00..59)
%T
Ora curentă; aceasta este echivalentă cu %H%M%S
%u
Numele utilizatorului care execută e2fsck.
%U
Această expresie procentuală nu se extinde la nimic, dar semnalează că orice expresie următoare de dată sau oră trebuie exprimată în ora UTC în loc de fusul orar local.
%y
Ultimele două cifre ale anului curent (00..99)
%Y
Anul curent (de exemplu, 2012).

EXEMPLE

Următoarea rețetă va împiedica e2fsck să abandoneze în timpul procesului de pornire atunci când un sistem de fișiere conține fișiere orfane; (desigur, aceasta nu este întotdeauna o idee bună, deoarece fișierele critice care sunt necesare pentru securitatea sistemului ar putea ajunge în lost+found, iar pornirea sistemului fără ca mai întâi un administrator de sistem să verifice lucrurile poate fi periculoasă).


[problems]
0x040002 = {
preen_ok = true
description = "@u @i %i. "
}

Următoarea rețetă va face ca un fișier jurnal e2fsck să fie scris în directorul „/var/log/e2fsck”, cu un nume de fișier care conține numele dispozitivului, numele de gazdă al sistemului, data și ora: de exemplu, „e2fsck-sda3.server.INFO.20120314-112142”. Dacă directorul care conține /var/log se află pe sistemul de fișiere rădăcină care este inițial montat numai-pentru-citire, atunci rezultatul va fi salvat în memorie și scris după ce sistemul de fișiere rădăcină a fost montat din nou pentru citire/scriere. Pentru a evita ca prea multe detalii să fie scrise pe consola serială (ceea ce ar putea încetini secvența de pornire), nu se imprimă mai mult de 16 cazuri ale fiecărui tip de corupție a sistemului de fișiere.


[options]
max_count_problems = 16
log_dir = /var/log/e2fsck
log_filename = e2fsck-%N.%h.INFO.%D-%T
log_dir_wait = true

FIȘIERE

/etc/e2fsck.conf
Fișierul de configurare pentru e2fsck(8).

CONSULTAȚI ȘI

e2fsck(8)

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

ianuarie 2025 E2fsprogs versiunea 1.47.2