Scroll to navigation

NANORC(5) File Formats Manual NANORC(5)

NUME

nanorc − fișierul de configurare al GNU nano

DESCRIERE

Fișierul nanorc conține configurările implicite pentru nano, un editor de text mic și prietenos. În timpul pornirii, dacă nu este dată opțiunea --rcfile, nano citește două fișiere: mai întâi configurările la nivel de sistem, din /etc/nanorc ( ruta exactă ar putea fi diferită pe sistemul dumneavoastră) și apoi configurările specifice utilizatorului, fie din ~/.nanorc, fie din $XDG_CONFIG_HOME/nano/nanorc sau din ~/.config/nano/nanorc, oricare dintre acestea este întâlnită prima. Dacă se dă opțiunea --rcfile, nano citește doar fișierul de configurare specificat.

NOTIFICARE

Începând cu versiunea 8.0, pentru a fi mai prietenos cu noii veniți, ^F începe o căutare înainte, ^B începe o căutare înapoi, M-F caută următoarea apariție înainte, iar M-B caută următoarea apariție înapoi. Dacă doriți ca aceste comenzi de taste să facă ceea ce făceau înainte de versiunea 8.0, adăugați următoarele linii la sfârșitul fișierului nanorc:

bind ^F forward main
bind ^B back main
bind M-F formatter main
bind M-B linter main

OPȚIUNI

Fișierul de configurare acceptă o serie de comenzi set și unset, care pot fi utilizate pentru a configura nano la pornire fără a utiliza opțiunile din linia de comandă. În plus, există câteva comenzi pentru a defini evidențierea sintaxei și pentru a reasocia tastele cu comenzile - a se vedea cele două secțiuni separate despre acestea. nano citește o comandă pe linie. Toate comenzile și cuvintele cheie trebuie scrise cu minuscule.

Opțiunile din fișierele nanorc au prioritate față de valorile implicite ale nano, iar opțiunile din linia de comandă au prioritate față de configurările nanorc. De asemenea, opțiunile care nu acceptă un argument sunt neimplementate în mod implicit. Așadar, utilizarea comenzii unset este necesară doar atunci când doriți să suprascrieți o valoare din fișierul nanorc al sistemului în propriul fișier nanorc. Opțiunile care acceptă un argument nu pot fi dezactivate.

Ghilimelele din interiorul parametrilor CARACTERE de mai jos nu trebuie să fie eludate. Ultima ghilimea dublă de pe linie va fi considerată ca fiind ghilimeaua de închidere.

Comenzile și argumentele suportate sunt:

Face ca oricare dintre combinațiile de taste «Ctrl+Dreapta» sau «Ctrl+Delete» să se oprească la sfârșitul cuvintelor în loc de începutul lor.
Când se fac copii de rezervă, permite ca acțiunea să reușească chiar dacă permisiunile nu pot fi (re)stabilite datorită considerațiilor speciale ale sistemului de operare . NU trebuie să activați această opțiune dacă nu sunteți sigur că aveți nevoie de ea.
Atunci când este activată opțiunea de încadrare flexibilă a liniilor, face ca liniile să fie încadrate la caracterele goale ( tabulatoare și spații) în loc să fie întotdeauna la marginea ecranului.
Indentarea automată a unei linii nou create la același număr de tabulatoare și/sau spații ca și linia anterioară (sau ca și linia următoare, dacă linia anterioară este începutul unui paragraf).
Atunci când se salvează un fișier, creează un fișier de rezervă adăugând o tildă (~) la numele fișierului.
Creează și păstrează nu doar un singur fișier de copie de rezervă, ci creează și păstrează unul cu număr unic de fiecare dată când un fișier este salvat - atunci când copiile de rezervă sunt activate cu set backup sau --backup sau -B. Fișierele numerotate în mod unic sunt stocate în directorul DIRECTOR specificat.
Utilizează caractere aldine în loc de caractere normale pe fundal de culoare inversată pentru bara de titlu, bara de stare, combinațiile de taste, etichetele de funcție, numerele de linie și textul selectat. Acest lucru poate fi anulat prin definirea opțiunilor titlecolor, statuscolor, promptcolor, minicolor, keycolor, numbercolor și/sau selectedcolor.
Atunci când efectuează alinierea față de margini, tratează orice linie care începe cu un spațiu alb ca fiind începutul unui paragraf (cu excepția cazului în care este activată funcția de indentare automată).
Stabilește caracterele tratate ca paranteze de închidere la alinierea față de margini a paragrafelor. Acestea nu pot include caracterele goale. Numai semnele de punctuație de închidere (a se vedea set punct), urmate opțional de parantezele de închidere specificate, pot încheia propoziții. Valoarea implicită este „"')>]}”.
Încadrează automat linia curentă atunci când aceasta devine prea lungă.
Face căutări sensibile la majuscule în mod implicit.
Când un nume de fișier dat în linia de comandă se termină cu două puncte („:”) plus cifre și acest nume de fișier nu există, atunci taie cele două puncte plus cifrele și interpretează cifrele ca un număr de linie. Dacă nici numele de fișier scurtat nu există, atunci repetă procesul și înțelege cele două numere obținute ca număr de linie și număr de coloană. Dar dacă nici numele de fișier dublu scurtat nu există, atunci uită de scurtare și acceptă numele de fișier original așa cum este. Pentru a dezactiva această analiză a două puncte pentru un anumit fișier, utilizați +1 sau ceva similar înaintea numelui de fișier relevant.
Afișează în mod constant poziția cursorului în bara de stare. Aceasta anulează opțiunea quickblank.
Utilizează în mod implicit tăierea de la cursor până la capătul liniei, în loc să taie întreaga linie.
Nu utilizează linia de sub bara de titlu, lăsând-o complet goală.
Utilizează această combinație de culori pentru bara de stare atunci când este afișat un mesaj de eroare. Valoarea implicită este bold(aldin),white(alb),red(roșu). A se vedea set titlecolor pentru nume de culori valabile.
Stabilește lățimea țintă pentru alinierea față de margini și pentru încadrarea strictă automată la acest NUMĂR de coloane. În cazul în care valoarea este 0 sau mai mică, încadrarea are loc la lățimea ecranului minus NUMĂRUL de coloane, permițând ca punctul de încadrare să varieze odată cu lățimea ecranului în cazul în care acesta este redimensionat. Valoarea implicită este -8.
Utilizează această combinație de culori pentru descrierile concise ale funcțiilor din cele două linii de ajutor din partea de jos a ecranului. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Trasează o dungă verticală pe coloana dată, pentru a ajuta la aprecierea lățimii textului. Culoarea dungii poate fi modificată cu set stripecolor.
Salvează ultimele o sută de șiruri de căutare, șiruri de înlocuire și comenzi executate, astfel încât acestea să poată fi reutilizate cu ușurință în sesiunile ulterioare.
Afișează o „bară de derulare” în partea dreaptă a ferestrei de editare. Aceasta arată poziția ferestrei de vizualizare în conținutul memoriei tampon și cât de mult din conținutul memoriei tampon este acoperit de fereastra de vizualizare.
Derulează conținutul memoriei tampon o jumătate de ecran în loc de o linie.
Utilizează aceasta combinație de culori pentru combinațiile de taste de comenzi rapide din cele două linii de ajutor din partea de jos a ecranului. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Afișează numerele de linie în stânga zonei de text; (orice linie cu o ancoră primește în plus un semn pe margine).
Utilizează blocarea fișierelor în stil vim la editarea fișierelor.
Atunci când nici numele fișierului și nici prima linie nu oferă un indiciu, încearcă să utilizeze „libmagic” pentru a determina sintaxa aplicabilă. Apelul la „libmagic” poate fi relativ îndelungat. Prin urmare, nu se face în mod implicit.
Specifică parantezele de deschidere și de închidere care pot fi găsite prin căutări de paranteze. Acestea nu pot include caractere goale. Setul de deschidere trebuie să fie înaintea setului de închidere, iar cele două seturi trebuie să fie în aceeași ordine. Valoarea implicită este „(<[{)>]}”.
Suprimă bara de titlu și afișează în schimb informații despre memoria tampon curentă în partea de jos a ecranului, în spațiul destinat barei de stare. În această „mini-bară”, numele fișierului este afișat în stânga, urmat de un asterisc dacă memoria tampon a fost modificată. În dreapta sunt afișate numărul curent al liniei și al coloanei, codul caracterului de sub cursor (în format Unicode: U+xxxx), aceleași fanioane care sunt afișate de set stateflags și un procent care exprimă cât de departe se află cursorul în fișier (în sensul liniilor). La încărcarea sau salvarea unui fișier, precum și la trecerea de la o memorie tampon la alta, numărul de linii din memoria tampon este afișat după numele fișierului. Acest număr se șterge la următoarea apăsare de tastă sau este înlocuit cu un contor [i/n] atunci când sunt deschise mai multe memorii tampon. Numerele de linii plus coloane și codul de caractere sunt afișate numai atunci când se utilizează set constantshow și pot fi activate și dezactivate cu M-C. Fanioanele de stare sunt afișate numai atunci când se utilizează set stateflags.
Utilizează această combinație de culori pentru mini-bară. Atunci când această opțiune nu este specificată, se utilizează culorile barei de titlu. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Activează suportul pentru mouse, dacă este disponibil pentru sistemul dumneavoastră. Atunci când este activat, clicurile de mouse pot fi utilizate pentru a plasa cursorul, pentru a activa/dezactiva marcajul (cu un dublu clic) și pentru a executa comenzi rapide. Mouse-ul funcționează în sistemul X Window, și în consolă atunci când se execută «gpm». Textul poate fi în continuare selectat prin tragere, ținând apăsată tasta Shift.
Atunci când se citește un fișier cu ^R, acesta este inserat în mod implicit într-o nouă memorie tampon.
Nu convertește automat fișierele din formatul DOS/Mac.
Nu afișează cele două linii de ajutor din partea de jos a ecranului.
Nu adaugă automat o linie nouă atunci când un text nu se termină cu una (acest lucru vă poate face să salvați fișiere text care nu sunt POSIX).
Opțiune depreciată deoarece a devenit configurarea implicită. Atunci când este necesar, utilizați în schimb unset breaklonglines.
Utilizează această combinație de culori pentru numerele de linie. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
nano citește și scrie fișiere doar în interiorul directorului DIRECTOR și subdirectoarelor acestuia. De asemenea, directorul curent este schimbat în acesta, deci fișierele sunt inserate din acest director. În mod implicit, facilitatea de director de operare este dezactivată.
Salvează poziția cursorului din fișiere între sesiunile de editare. Poziția cursorului este reținută pentru cele mai recente 200 de fișiere editate.
Păstrează secvențele XON și XOFF (^Q si ^S) astfel încât acestea să fie captate de terminal (oprirea și reluarea ieșirii).
Utilizează aceasta combinație de culori pentru bara de prompter. (Atunci când această opțiune nu este specificată, sunt utilizate culorile barei de titlu). Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Stabilește caracterele tratate ca semne de punctuație de închidere la alinierea față de margini a paragrafelor. Acestea nu pot include caracterele goale (spații și tabulatoare). Numai punctuația de închidere specificată, urmată opțional de paranteze de închidere (a se vedea brackets), poate încheia propozițiile. Valoarea implicită este „!.?”.
Face ca mesajele din bara de stare să dispară după o apăsare de tastă în loc de 20. Rețineți că opțiunea -c (--constantshow) anulează această opțiune. Atunci când opțiunea --minibar sau --zero este în vigoare, --quickblank face ca un mesaj să dispară după 0,8 secunde în loc de 1,5 secunde, cât este implicit.
Definește expresia regulată pentru potrivirea părții cuprinse între ghilimele a unei linii. Valoarea implicită este „^([ \t]*([!#%:;>|}}]|//))+”. (Rețineți că \t reprezintă un tabulator real.) Acest lucru face posibilă realinierea blocurilor de text aflate între ghilimele atunci când se compune un e-mail și reîncadrarea blocurilor de comentarii de linie atunci când se scrie codul sursă.
Interpretează direct secvențele de eludare (în loc să ceară lui ncurses să le traducă). (Dacă aveți nevoie de această opțiune pentru ca unele taste să funcționeze corect, înseamnă că descrierea terminfo a terminalului utilizată nu corespunde pe deplin comportamentului real al terminalului dumneavoastră. Acest lucru se poate întâmpla atunci când intrați prin «ssh» într-o mașină BSD, de exemplu). Utilizarea acestei opțiuni dezactivează suportul pentru mouse al nano.
Interpretează diferit tastele «Delete» și «Backspace», astfel încât atât «Backspace», cât și «Delete» să funcționeze corect. Trebuie să utilizați această opțiune numai atunci când în sistemul dumneavoastră fie tasta «Backspace» acționează ca «Delete», fie tasta «Delete» acționează ca «Backspace».
Efectuează căutări cu expresii regulate în mod implicit. Expresiile regulate din nano sunt de tip extins (ERE).
Salvează automat conținutul memoriei-tampon modificate la ieșire (^X); nu solicită autorizarea.
Utilizează această combinație de culori pentru indicatorul alias „scrollbar” (bara de deplasare). Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Utilizează această combinație de culori pentru textul selectat. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Plasează cursorul pe elementul evidențiat în exploratorul de fișiere și afișează cursorul în vizualizatorul de ajutor, pentru a ajuta utilizatorii Braille și persoanele cu vedere redusă.
Face tasta Home mai inteligentă. Atunci când tasta Home este apăsată oriunde, dar nu la începutul caracterelor care nu sunt spații albe pe o linie, cursorul sare la acel început (fie înainte, fie înapoi). În cazul în care cursorul se află deja în acea poziție, acesta sare la adevăratul început al liniei.
Afișează liniile care depășesc lățimea ecranului pe mai multe linii de ecran. Puteți face ca această încadrare flexibilă să se producă la spațiul alb în loc să se producă brusc la marginea ecranului, folosind și set atblanks.
Utilizează PROGRAMUL dat pentru a face verificarea și corectarea ortografică, în loc să folosească corectorul încorporat care apelează hunspell(1) sau spell(1).
Utilizează această combinație de culori pentru a evidenția o potrivire de căutare. Valoarea implicită este black(negru),lightyellow(galben deschis). A se vedea set titlecolor pentru nume de culori valabile.
Utilizează colțul din dreapta sus al ecranului pentru a afișa unele fanioane de stare: I când indentarea automată este activată, M când marcajul este activat, L când încadrarea strictă (întreruperea/despărțirea liniilor lungi) este activată, R când se înregistrează o macrocomandă și S când încadrarea flexibilă este activată. Când conținutul memoriei tamponul este modificat, o stea (*) este afișată după numele fișierului în centrul barei de titlu.
Utilizează această combinație de culori pentru bara de stare. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Utilizează această combinație de culori pentru dunga verticală de ghidare. Pentru mai multe detalii, consultați set titlecolor.
Utilizează o dimensiune a tabulatorului de NUMĂR coloane. Valoarea lui NUMĂR trebuie să fie mai mare decât 0. Valoarea implicită este 8.
Convertește fiecare tabulator tastat în spații - în numărul de spații pe care le-ar ocupa un tabulator în poziția respectivă. Notă: tabulatoarele lipite nu sunt convertite.
Utilizează această combinație de culori pentru bara de titlu. Denumirile valide ale culorilor sunt: red (roșu), green (verde), blue (albastru), magenta (fucsia), yellow (galben), cyan (cian), white (alb) și black (negru). Fiecare dintre aceste opt denumiri poate fi prefixată cu cuvântul light pentru a obține o versiune mai luminoasă a culorii respective. Cuvântul grey sau gray (gri) poate fi folosit ca sinonim pentru lightblack. Pe o consolă Linux, light nu are niciun efect pentru o culoare de fundal. Pe emulatoarele de terminale care pot reda cel puțin 256 de culori, alte nume de culori valide (dar fără prefix) sunt: pink (roz), purple (purpuriu), mauve (mov), lagoon (albastru lagună), mint (verde mentă), lime (verde lima), peach (piersică), orange (portocaliu), latte (cafea cu lapte), rosy (trandafiriu), beet (culoarea sfeclei), plum (culoarea prunei), sea (culoarea mării), sky (culoarea cerului), slate (culoare ardezie), teal (albastru-verzui), sage (salvie), brown (maron), ocher (ocru), sand (culoarea nisipului), tawny (brun-roșcat), brick (cărămiziu), crimson (cârmâz, roșu-intens) și normal -- unde normal înseamnă culoarea implicită de prim-plan sau de fundal. Pe astfel de emulatoare, culoarea poate fi, de asemenea, specificată ca un număr hexazecimal din trei cifre, prefixat cu #, cifrele reprezentând cantitățile de roșu, verde și, respectiv, albastru. Acest lucru îi indică lui nano să selecteze din paleta disponibilă culoarea care se apropie de valorile date.

Fie „fgcolor”, fie „,bgcolor” pot fi omise, iar perechea poate fi precedată de bold și/sau italic (separate prin virgule) pentru a obține un font aldin și/sau oblic, în cazul în care terminalul dvs. poate face acest lucru.

Decupează spațiile albe de la sfârșitul liniei încadrate atunci când are loc o încadrare strictă automată sau când textul este aliniat față de margini.
Salvează în mod implicit un fișier în format Unix. Acest lucru înlocuiește comportamentul implicit al lui nano de a salva un fișier în formatul pe care îl avea. Această opțiune nu are niciun efect atunci când utilizați de asemenea și opțiunea set noconvert.
Stabilește cele două caractere utilizate pentru a indica prezența tabulatoarelor și a spațiilor. Acestea trebuie să fie caractere pe o singură coloană. Perechea implicită pentru o locație UTF-8 este „»⋅”, iar pentru alte locații „>.”.
Detectează în mod diferit limitele cuvintelor prin tratarea caracterelor de punctuație ca părți ale cuvintelor.
Specifică ce alte caractere (în afară de cele alfanumerice normale) trebuie considerate ca părți de cuvinte. Atunci când utilizați această opțiune, probabil că doriți să dezactivați wordbounds.
Permite ca tastele nemodificate «Backspace» și «Delete» să șteargă regiunea marcată (în loc de un singur caracter și fără a afecta memoria tampon de tăiere).
Ascunde toate elementele interfeței (bara de titlu, bara de stare și liniile de ajutor) și utilizează toate rândurile terminalului pentru a afișa conținutul memoriei tampon. Bara de stare apare numai atunci când există un mesaj important și dispare după 1,5 secunde sau la următoarea apăsare de tastă. Cu M-Z bara de titlu plus bara de stare pot fi activate/dezactivate. Cu M-X se afișează liniile de ajutor.

EVIDENȚIEREA SINTAXEI

Colorarea diferitelor elemente sintactice ale unui fișier se face prin intermediul expresiilor regulate (a se vedea comanda color de mai jos). Acest lucru este în mod inerent imperfect, deoarece expresiile regulate nu sunt suficient de potente pentru a analiza complet un fișier. Cu toate acestea, expresiile regulate pot face multe și sunt ușor de realizat, așa că se potrivesc bine pentru un editor mic precum nano.

Toate expresiile regulate din nano sunt expresii regulate extinse POSIX. Aceasta înseamnă că ., ?, *, +, ^, $ și alte câteva caractere sunt speciale. Punctul . se potrivește cu orice caracter unic, ? înseamnă că elementul precedent este opțional, * înseamnă că elementul precedent poate fi potrivit de zero sau mai multe ori, + înseamnă că elementul precedent trebuie să fie potrivit de una sau mai multe ori, ^ se potrivește cu începutul unei linii, iar $ cu sfârșitul, \< se potrivește cu începutul unui cuvânt, iar \> cu sfârșitul, iar \s se potrivește cu un spațiu gol. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nu este posibil să se facă căutarea înainte și înapoi. O explicație completă poate fi găsită în pagina de manual a GNU grep: man grep.

Fiecare expresie regulată dintr-un fișier nanorc trebuie să fie inclusă în ghilimele duble (""). Mai multe expresii regulate pot urma una după alta pe o linie, separându-le cu spații libere. Aceasta înseamnă că o expresie regulată nu poate conține o ghilimea dublă urmată de un spațiu. Atunci când aveți nevoie de această combinație în interiorul unei expresii regulate, atunci fie ghilimelele duble, fie spațiul gol trebuie să fie pus între paranteze pătrate ([]).

Pentru fiecare tip de fișier poate fi definită o sintaxă separată prin intermediul următoarelor comenzi:

Începe definirea unei sintaxe cu acest NUME. Toate comenzile ulterioare color și alte comenzi de acest tip sunt adăugate la această sintaxă, până când se întâlnește o nouă comandă sintax.

Când se execută nano, această sintaxă este activată automat (pentru memoria tampon relevantă) dacă numele absolut al fișierului se potrivește cu expresia regulată extinsă FIȘIER-EXP_REG. Sau sintaxa poate fi activată în mod explicit prin utilizarea opțiunii de linie de comandă -Y sau --syntax urmată de NUME.

Sintaxa default este specială: nu acceptă FIȘIER-EXP_REG și se aplică fișierelor care nu se potrivesc cu expresiile regulate ale niciunei sintaxe.. Sintaxa none este rezervată; specificarea acesteia în linia de comandă este echivalentă cu lipsa oricărei sintaxe.

Dacă din toate sintaxele definite nu se potrivește niciun FIȘIER-EXP_REG, atunci se compară această EXP_REG (sau expresii regulate) cu prima linie a fișierului curent, pentru a determina dacă această sintaxă trebuie utilizată pentru acesta.
În cazul în care nici FIȘIER-EXP_REG nu se potrivește și nici expresia regulată header nu se potrivește, atunci se compară această EXP_REG (sau expresiile regulate) cu rezultatul interogării bazei de date magic despre fișierul curent, pentru a determina dacă această sintaxă trebuie utilizată pentru acesta. Această interogare este făcută numai atunci când libmagic este instalată în sistem și va fi ignorată în tăcere în caz contrar)
Execută PROGRAMULl dat pe întregul conținut al memoriei tampon curente.
Utilizează PROGRAMUL dat pentru a efectua o verificare a sintaxei din memoria tampon curentă.
Utilizează ȘIRUL dat pentru marcarea/demarcarea comentariilor pe linii. Dacă șirul conține o bară verticală sau un caracter de conductă (|), acesta desemnează comentariile de tip paranteză; de exemplu, „/*|*/” pentru fișierele CSS. Caracterele dinaintea conductei sunt adăugate înainte de linie, iar caracterele de după conductă sunt adăugate la sfârșitul liniei. Dacă nu este prezent niciun caracter conductă, se adaugă șirul complet; de exemplu, „#” pentru fișierele Python. Dacă sunt specificate ghilimele duble goale, funcția de marcare/demarcare a comentariilor este dezactivată; de exemplu, "" pentru JSON. Valoarea implicită este „#”.
Face ca tasta <Tab> să producă ȘIRUL dat. Util pentru limbaje precum Python care doresc să vadă doar spațiile pentru indentare. Acest lucru anulează configurarea opțiunii tabstospaces.
Colorează toate bucățile de text care corespund expresiei regulate extinse EXP_REG cu culorile de prim-plan și de fundal date, dintre care cel puțin una trebuie să fie specificată. Denumirile valide ale culorilor sunt: red (roșu), green (verde), blue (albastru), magenta (fucsia), yellow (galben), cyan (cian), white (alb) și black (negru). Fiecare dintre aceste opt denumiri poate fi prefixată cu cuvântul light pentru a obține o versiune mai luminoasă a culorii respective. Cuvântul grey sau gray (gri) poate fi folosit ca sinonim pentru lightblack. Pe o consolă Linux, light nu are niciun efect pentru o culoare de fundal. Pe emulatoarele de terminale care pot reda cel puțin 256 de culori, alte nume de culori valide (dar fără prefix) sunt: pink (roz), purple (purpuriu), mauve (mov), lagoon (albastru lagună), mint (verde mentă), lime (verde lima), peach (piersică), orange (portocaliu), latte (cafea cu lapte), rosy (trandafiriu), beet (culoarea sfeclei), plum (culoarea prunei), sea (culoarea mării), sky (culoarea cerului), slate (culoare ardezie), teal (albastru-verzui), sage (salvie), brown (maron), ocher (ocru), sand (culoarea nisipului), tawny (brun-roșcat), brick (cărămiziu), crimson (cârmâz, roșu-intens) și normal -- unde normal înseamnă culoarea implicită de prim-plan sau de fundal. Pe astfel de emulatoare, culoarea poate fi, de asemenea, specificată ca un număr hexazecimal din trei cifre, prefixat cu #, cifrele reprezentând cantitățile de roșu, verde și, respectiv, albastru. Acest lucru îi indică lui nano să selecteze din paleta disponibilă culoarea care se apropie de valorile date.

Perechea de culori poate fi precedată de bold și/sau italic (separate prin virgule) pentru a obține un font aldin și/sau oblic, în cazul în care terminalul dvs. poate face acest lucru.

Toate comenzile de colorare sunt aplicate în ordinea în care sunt specificate, ceea ce înseamnă că alte comenzi ulterioare pot recolora lucruri care au fost colorate anterior.

La fel ca mai sus, cu excepția faptului că potrivirea nu face distincția între majuscule și minuscule.
Colorează toate bucățile de text al căror început se potrivește cu expresia regulată extinsă DE-LA_EXP_REG și al căror sfârșit se potrivește cu expresia regulată extinsă PÂNĂ-LA_EXP_REG cu culorile de prim-plan și de fundal date, dintre care cel puțin una trebuie să fie specificată. Aceasta înseamnă că, după o instanță inițială a expresiei DE-LA_EXP_REG, tot textul până la prima instanță a expresiei PÂNĂ-LA_EXP_REG este colorat. Acest lucru permite ca evidențierea sintaxei să se întindă pe mai multe linii.
La fel ca mai sus, cu excepția faptului că potrivirea nu face distincția între majuscule și minuscule.
Citește sintaxele de culori autonome din FIȘIER_SINTAXĂ. Rețineți că FIȘIER_SINTAXĂ poate conține numai comenzile de mai sus, de la syntax până la icolor.
Extinde sintaxa definită anterior ca NUME cu o altă COMANDĂ. Acest lucru permite adăugarea unei noi comenzi color, icolor, header, magic, formatter, linter, comment sau tabgives la o sintaxă deja definită -- ceea ce este util atunci când doriți să îmbunătățiți un pic o sintaxă definită într-unul dintre fișierele instalate în sistem (care, în mod normal, nu pot fi scrise).

REASOCIERI DE TASTE

Asocierile de taste pot fi modificate prin intermediul următoarelor trei comenzi:

Reasociază TASTA dată cu FUNCȚIA dată în MENIUL dat (sau în toate meniurile în care există funcția, atunci când se utilizează all).
Face ca TASTA dată să producă ȘIRUL dat în MENIUL dat (sau în toate meniurile în care există tasta atunci când se utilizează all). În afară de text literal și/sau coduri de control, ȘIRUL poate conține nume de funcții între paranteze. Aceste funcții sunt invocate atunci când tasta este apăsată. Pentru a include o paranteză literală de deschidere, utilizați {{}.
Dezasociază TASTA dată de MENIUL dat (sau de toate meniurile în care există tasta respectivă atunci când se utilizează all).

Rețineți că bind TASTA "{FUNCȚIA}" MENIUL este echivalent cu bind TASTA FUNCȚIA MENIUL, cu excepția faptului că, în cazul celei din urmă forme, nano verifică disponibilitatea FUNCȚIEI în MENIUL dat la pornire (și raportează o eroare dacă nu există acolo), în timp ce pentru prima formă nano verifică în momentul execuției dacă FUNCȚIA există, dar nu și dacă are sens în meniul curent. Utilizatorul trebuie să aibă grijă ca un nume de funcție între paranteze (sau orice secvență a acestora) să fie adecvat. Un comportament ciudat poate rezulta atunci când acesta nu este adecvat.

^X
unde X este o literă latină sau unul dintre caracterele ASCII (@, ], \, ^, _), sau cuvântul „Space”. Exemplu: ^C.
unde X este orice caracter ASCII, cu excepția [, sau a cuvântului „Space”. Exemplu: M-8.
unde X este o literă latină. Exemplu: Sh-M-U. În mod implicit, fiecare apăsare de tastă Meta+literă are aceeași acțiune ca și Shift+Meta+literă corespunzătoare. Dar atunci când se face orice asociere Shift+Meta, acest lucru nu va mai fi valabil, pentru toate literele.
unde N este o valoare numerică de la 1 la 24. Exemplu: F10. (Adesea, de la F13 la F24 pot fi tastate ca F1 la F12 cu Shift).

Reasocierea ^M (Enter) sau ^I (Tab) nu este probabil o idee bună. Reasocierea ^[ (Esc) nu este posibilă, deoarece codul său de tastatură este octetul de pornire al tastelor Meta și al secvențelor de eludare. Reasocierea oricăreia dintre tastele dedicate deplasării cursorului (săgețile, Home, End, PageUp și PageDown) nu este posibilă. Pe unele terminale, nu este posibilă reasocierea tastei ^H (cu excepția cazului în care se utilizează --raw), deoarece codul său de taste este identic cu cel al tastei Backspace.

Invocă meniul de ajutor.
Anulează comanda curentă.
Iese din program (sau din vizualizatorul de ajutor sau din exploratorul de fișiere).
Scrie conținutul memoriei tampon curente pe disc, solicitând un nume.
Scrie fișierul curent pe disc fără a întreba.
Inserează un fișier în memoria tampon curentă (la poziția curentă a cursorului) sau într-o nouă memorie tampon atunci când este activată opțiunea multibuffer.
Începe o căutare înspre înainte a textului din memoria tampon curentă - sau a numelor de fișiere care corespund unui șir de caractere din lista curentă din exploratorul de fișiere.
Începe o căutare înspre înapoi a textului din memoria tampon curentă - sau a numelor de fișiere care corespund unui șir de caractere din lista curentă din exploratorul de fișiere.
Caută următoarea apariție în direcția „înapoi”.
Caută următoarea apariție în direcția „înainte”.
Înlocuiește interactiv textul din memoria tampon curentă.
Taie și stochează linia curentă (sau regiunea marcată).
Copiază linia curentă (sau regiunea marcată) fără a o șterge.
Lipește textul stocat în prezent în memoria tampon curentă, la poziția curentă a cursorului.
Înlătură linia curentă (sau regiunea marcată). Această funcție este legată în mod implicit de combinația de taste <Meta+Delete>.
Șterge de la poziția cursorului până la începutul cuvântului precedent. Această funcție este asociată în mod implicit combinației de taste <Shift+Ctrl+Delete>. Dacă terminalul dvs. produce ^H pentru <Ctrl+Backspace>, puteți face ca <Ctrl+Backspace> să șteargă cuvântul din stânga cursorului, asociind din nou ^H la această funcție.
Șterge de la poziția cursorului până la începutul cuvântului următor. Această funcție este asociată în mod implicit combinației de taste <Ctrl+Delete>.
Taie tot textul de la poziția cursorului până la sfârșitul memoriei tampon.
Stabilește marcajul la poziția curentă, pentru a începe selectarea textului. Sau, atunci când acesta este stabilit, dezactivează marcajul.
Afișează poziția curentă a cursorului în memoria tampon: poziția liniei, coloanei și a caracterelor.
Numără și raportează în bara de stare numărul de linii, cuvinte și caractere din memoria tampon curentă (sau din regiunea marcată).
Solicită un program de executat. Rezultatul programului este inserat în memoria tampon curentă (sau într-o nouă memorie tampon atunci când M-F este activată).
Invocă un program de verificare ortografică, fie programul implicit hunspell(1) sau GNU spell(1), fie cel definit de --speller sau set speller.
Invocă un program de procesare a întregii memorii tampon (în cazul în care sintaxa activă definește una). Memoria tampon curentă este scrisă într-un fișier temporar, programul este rulat pe acesta, iar apoi fișierul temporar este citit din nou, înlocuind conținutul memoriei tampon.
Invocă un program de verificare a sintaxei (în cazul în care sintaxa activă definește unul). Dacă acest program produce linii de forma „nume_fișier:nr_linie:nr_caracter: un mesaj oarecare”, atunci cursorul este plasat în poziția indicată în fișierul menționat, afișând în același timp „un mesaj oarecare” pe bara de stare. Vă puteți deplasa de la un mesaj la altul cu <PgUp> și <PgDn>, iar pentru a părăsi modul de citire puteți folosi ^C sau <Enter>.
Aliniază față de margini paragraful curent (sau regiunea marcată). Un paragraf este un grup de linii contigue care, cu excepția, eventual, a primei linii, au toate aceeași indentare. Începutul unui paragraf este detectat fie de această singură linie cu o indentare diferită, fie de o linie albă anterioară.
Aliniază față de margini întreaga memorie tampon curentă (sau regiunea marcată).
Indentează (deplasează spre dreapta) linia curentă sau liniile marcate.
Înlătură indentarea (deplasează spre stânga) linia curentă sau liniile marcate.
Marchează sau demarchează pentru comentariu linia curentă sau liniile marcate, utilizând stilul de comentariu specificat în sintaxa activă.
Completează (atunci când este posibil) fragmentul dinaintea cursorului cu un cuvânt complet găsit în altă parte în memoria tampon curentă.
Se deplasează la stânga cu o poziție (în editor sau în exploratorul de fișiere).
Se deplasează la dreapta cu o poziție (în editor sau în exploratorul de fișiere).
Se deplasează o linie mai sus (în editor sau în exploratorul de fișiere).
Se deplasează o linie mai jos (în editor sau în exploratorul de fișiere).
Derulează fereastra de vizualizare cu un rând în sus (ceea ce înseamnă că textul alunecă în jos), păstrând cursorul în aceeași poziție a textului, dacă este posibil. Această funcție este asociată în mod implicit combinației de taste <Alt+Up>. Dacă combinația de taste <Alt+Up> nu face nimic pe consola Linux, consultați FAQ: https://nano-editor.org/dist/latest/faq.html#4.1
Derulează fereastra de vizualizare în jos cu un rând (ceea ce înseamnă că textul alunecă în sus), păstrând cursorul în aceeași poziție a textului, dacă este posibil. Această funcție este asociată în mod implicit combinației de taste <Alt+Down>.
Derulează linia cu cursorul până la mijlocul ferestrei de vizualizare.
Derulează linia cu cursorul până la mijlocul ferestrei de vizualizare, apoi în partea de sus, apoi în partea de jos.
Mută cursorul la începutul cuvântului precedent.
Mută cursorul la începutul cuvântului următor.
Mută cursorul la începutul liniei curente.
Mută cursorul la sfârșitul liniei curente.
Mută cursorul la începutul paragrafului curent.
Mută cursorul la sfârșitul paragrafului curent.
Mută cursorul la începutul blocului de text curent sau precedent. Blocurile sunt separate de una sau mai multe linii goale.
Mută cursorul la începutul următorului bloc de text.
Mută cursorul pe prima linie din fereastra de vizualizare.
Mută cursorul pe ultima linie din fereastra de vizualizare.
Deplasează în sus o pagină de ecran.
Deplasează în jos o pagină de ecran.
Deplasare la prima linie a fișierului.
Deplasare la ultima linie a fișierului.
Merge la o anumită linie (și coloană, dacă este specificat). Numerele negative se numără de la sfârșitul fișierului (și de la sfârșitul liniei).
Mută cursorul la paranteza dreaptă (sau la acoladă sau paranteza (rotundă), etc.) care se potrivește (se împerechează) cu cea de sub cursor. A se vedea set matchbrackets.
Plasează o ancoră pe linia curentă sau o elimină dacă este deja prezentă. O ancoră este vizibilă atunci când sunt activate numerele de linie.
Merge la prima ancoră înainte de linia curentă.
Merge la prima ancoră de după linia curentă.
Comută la editarea/vizualizarea memoriei tampon precedente atunci când sunt deschise mai multe memorii tampon.
Comută la editarea/vizualizarea următoarei memorii tampon atunci când sunt deschise mai multe memorii tampon.
Inserează textual (verbatim) următoarea apăsare de tastă în fișier sau începe introducerea Unicode atunci când se tastează o cifră hexazecimală.
Inserează un tabulator la locația curentă a cursorului.
Inserează o linie nouă sub cea curentă.
Șterge caracterul de sub cursor.
Șterge caracterul din fața cursorului.
Pornește înregistrarea apăsărilor de taste - apăsările de taste sunt stocate ca macro. Atunci când este deja înregistrată, înregistrarea este oprită.
Redă apăsările de taste ale ultimei macro înregistrate.
Anulează ultima acțiune efectuată asupra textului (adăugare text, ștergere text, etc).
Reface ultima acțiune anulată (adică anulează anularea).
Reîmprospătează ecranul.
Suspendă editorul și returnează controlul către shell (până când îi cereți procesului să reia execuția cu fg).
Comută dacă căutarea/înlocuirea ignoră sau respectă distincția dintre majuscule și minuscule a caracterelor date.
Comută dacă căutarea/înlocuirea utilizează șiruri literale sau expresii regulate.
Comută dacă căutarea/înlocuirea se efectuează înainte sau înapoi.
Recuperează intrarea precedentă ( dinainte) la un prompt.
Obține următoarea intrare ( ulterioară) la un prompt.
Comută între a căuta ceva și a înlocui ceva.
Comută între căutarea textului și localizarea unui număr de linie.
Comută de la inserarea unui fișier la executarea unei comenzi.
Atunci când se execută o comandă, comută dacă memoria tampon curentă (sau regiunea marcată) este transmisă la comandă.
Comută între inserarea în memoria tampon curentă și inserarea într-o nouă memorie tampon goală.
La citirea unui fișier, comută între a-l converti și a nu-l converti din formatul DOS/Mac. Conversia este cea implicită.
Când scrie un fișier, comută la scrierea unui format DOS (CR/LF).
Când scrie un fișier, comută la scrierea unui format Mac.
Când scrie un fișier, adaugă la sfârșit în loc să suprascrie.
Când scrie un fișier „scrie la început“ în loc să suprascrie.
Când scrie un fișier, creează o copie de rezervă a fișierului curent.
Când se pregătește să scrie un fișier, renunță la conținutul memoriei tampon curente fără a-l salva. Această funcție este asociată în mod implicit numai atunci când opțiunea --saveonexit este în vigoare.
Pornește exploratorul de fișiere (în meniurile „Citește” și „Salvează”), permițând selectarea unui fișier dintr-o listă.
Merge la un director care trebuie specificat, permițând navigarea oriunde în sistemul de fișiere.
Merge la primul fișier din listă atunci când se utilizează exploratorul de fișiere.
Merge la ultimul fișier din listă atunci când se utilizează exploratorul de fișiere.
Activează/dezactivează prezența listei de două rânduri a asocierilor de taste din partea de jos a ecranului. Această comutare este specială: este disponibilă în toate meniurile, cu excepția vizualizatorului de ajutor și a linter-ului. Toate celelalte comutări sunt disponibile numai în meniul principal.
Activează/dezactivează prezența barei de titlu și a barei de stare.
Activează/dezactivează afișarea constantă a poziției curente a liniei, coloanei și a caracterelor.
Activează/dezactivează afișarea liniilor prea lungi pe mai multe linii de ecran.
Activează/dezactivează afișarea numerelor de linie în fața textului.
Activează/dezactivează afișarea spațiilor albe.
Activează/dezactivează evidențierea sintaxei
Activează/dezactivează funcția inteligentă a tastei «Home»
Comută dacă o linie nou creată va conține aceeași cantitate de spații albe de început ca și linia precedentă - sau ca și linia următoare dacă linia precedentă este începutul unui paragraf.
Comută dacă tăierea textului taie întreaga linie sau doar de la poziția curentă a cursorului până la sfârșitul liniei.
Comută dacă partea prea lungă a unei linii este trecută pe linia următoare.
Comută dacă tabulatoarele tastate sunt convertite în spații.
Activează/dezactivează suportul pentru mouse.

Fereastra principală a editorului în care se introduce și se editează textul.
Meniul de vizualizare a ajutorului.
Meniul de căutare (știut și ca „whereis”)
Meniul „caută pentru a înlocui“.
Meniul „înlocuiește cu“, care vine după „caută pentru a înlocui“.
Meniul „Da/Nu”, în care se pune întrebarea Da/Nu/Tot/Anulează.
Meniul „mergi la linia (și coloana)“.
Meniul „scrie fișier“.
Meniul „inserează fișier“.
Meniul „explorator de fișiere”, pentru a selecta un fișier care urmează să fie deschis, inserat sau scris.
Meniul „caută un fișier“ în exploratorul de fișiere.
Meniul „mergi la directorul“ în exploratorul de fișiere.
Meniul de inserare a ieșirii dintr-o comandă externă sau de filtrare a memoriei tampon (sau a regiunii marcate) prin intermediul unei comenzi externe sau de executare a unuia dintre multiplele instrumente.
Meniul corectorului ortografic integrat în care utilizatorul poate edita un cuvânt scris greșit.
Meniul linter, care permite navigarea printre mesajele de „linting”.
Un nume special care cuprinde toate meniurile. Pentru bind înseamnă toate meniurile în care există FUNCȚIA specificată; pentru unbind înseamnă toate meniurile în care există TASTA specificată.

EXEMPLE

Pentru a face ca Ctrl+Z să suspende «nano»:

bind ^Z suspend main

Pentru a face ca Shift+Alt+C să copieze regiunea marcată în clipboard-ul sistemului:

bind Sh-M-C "{execute}| xsel -ib {enter}{undo}" main

FIȘIERE

/etc/nanorc
Fișier de configurare la nivelul întregului sistem (global).
~/.nanorc sau $XDG_CONFIG_HOME/nano/nanorc sau ~/.config/nano/nanorc
Fișier de configurare pentru fiecare utilizator.
/usr/share/nano/*
Definiții de sintaxă pentru colorarea sintaxei a unor tipuri de fișiere obișnuite (și pentru tipurile de fișiere mai puțin obișnuite din subdirectorul extra/).

CONSULTAȚI ȘI

nano(1)

https://nano-editor.org/cheatsheet.html
O prezentare generală a asocierilor implicite de taste.

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Mihai Cristescu <mihai.cristescu@gmail.com> și Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

versiunea 8.2 septembrie 2024