Scroll to navigation

wodim(1) wodim(1)

NUME

wodim - scrie date pe discuri optice

SINOPSIS

wodim [opțiuni] pista1...pistan

NOTĂ

Este posibil să existe asemănări și diferențe între acest program și alte aplicații de înregistrare pe disc. Consultați secțiunile MULȚUMIRI și AUTORI de mai jos pentru a afla mai multe despre originea programului wodim.

DESCRIERE

wodim este utilizat pentru înregistrarea de discuri compacte cu date sau audio pe un dispozitiv de inscripționare CD-uri conform standardului Orange Book sau pentru scrierea de discuri DVD pe un dispozitiv de inscripționare DVD-uri.

dispozitivul este fișierul de dispozitiv sau eticheta oferită de sistemul de operare pentru a accesa dispozitivul de inscripționare prin interfața SCSI GENERIC (sg). Rețineți că unele sisteme de operare pot oferi noduri de dispozitiv separate pentru accesul orientat pe blocuri și pentru accesul sg. De exemplu, pe sistemele Linux mai vechi, accesul sg era disponibil prin fișierele /dev/sg..., în timp ce accesul orientat pe blocuri se realiza prin fișierele asociate (dar nu identice) /dev/hd... și /dev/sr... (sau /dev/scd...).

În orice caz, utilizatorul care rulează wodim are nevoie de acces de citire și scriere la fișierul de dispozitiv respectiv pe un sistem Linux. Se recomandă să fiți utilizator root sau să instalați aplicația ca suid-root, deoarece anumite versiuni de Linux (nucleul) limitează setul de comenzi SCSI permise utilizatorilor care nu sunt root. Chiar dacă, în multe cazuri, utilizarea fără drepturi de root este posibilă, unii controlori de dispozitive pot totuși să nu funcționeze, să prezinte probleme inexplicabile și, în general, problemele devin mai greu de depanat. De asemenea, riscul de „buffer-underruns” (de golire a memoriei tampon înainte de-a fi reumplută) este mai mare. Consultați secțiunea PRIORITATEA PLANIFICĂRII PROCESELOR de mai jos pentru mai multe detalii.

Există o modalitate alternativă de a specifica dispozitivul, folosind descrierile SCSI tradiționale sub forma specificației tip_dispozitiv:bus/target/lun. Cu toate acestea, succesul acestei metode nu este garantat, deoarece necesită o schemă de adaptare pentru arhitectura dumneavoastră, iar numerele pot varia în funcție de numerotarea internă a hardware-ului sau de ordinea de detectare a dispozitivelor conectate la cald. Dacă sistemul dumneavoastră de operare nu oferă un cadru suficient pentru menținerea persistentă a acestor numere, nu vă bazați pe ele. Consultați opțiunile -scanbus și --devices de mai jos pentru detalii.

Există sisteme de dispozitive compatibile SCSI emulate, care utilizează protocoalele SCSI transmise prin diverse tipuri de hardware/suporturi. Cele mai cunoscute exemple sunt ATAPI („unități de înregistrare IDE”) sau dispozitivele de stocare USB („carcasă USB externă”). Dacă se utilizează specificația de adresă a dispozitivului pseudo-SCSI b/t/l în locul celei native, trebuie să adăugați descrierea „tip_dispozitiv:” în fața adresei emulate a dispozitivului „bus/target/lun”.

Dacă există fișierul „/etc/wodim.conf”, parametrul opțiunii dev= poate fi, de asemenea, o etichetă a numelui unității de stocare din acel fișier (a se vedea secțiunea FIȘIERE).

Ca excepție specială, specificația dispozitivului poate fi -1 sau poate fi pur și simplu omisă, ceea ce determină alegerea automată a unui dispozitiv adecvat pentru operația selectată. Totuși, această alegere automată nu este disponibilă peste tot și nu este fiabilă; ea este disponibilă doar pentru comoditatea utilizatorului în medii simple.

În modul Track At Once, fiecare pistă corespunde unui singur fișier care conține datele pregătite pentru pista respectivă. Dacă argumentul este „-”, se utilizează intrarea standard pentru pista respectivă. Se poate prelua o singură pistă din stdin. În celelalte moduri de scriere, este posibil ca relația directă dintre fișier și pistă să nu fie implementată. În modul -clone, un singur fișier conține toate datele pentru întregul disc. Pentru a permite scrierea pe DVD pe platforme care nu oferă suport pentru fișiere de dimensiuni mari, wodim concatenează toate argumentele de fișier într-o singură pistă atunci când scrie pe suportul DVD.

PRIORITATEA PLANIFICĂRII PROCESELOR

Wodim încearcă să obțină o prioritate mai mare a procesului folosind diverse metode. Acest lucru este important deoarece procesul de înregistrare este, de obicei, o sarcină în timp real; nu ar trebui să apară întârzieri semnificative în timpul transmiterii datelor noi către dispozitivul de înregistrare. Acest aspect este deosebit de important în cazul sistemelor cu memorie RAM insuficientă, unde memoria „swap” (din spațiul de interschimb) poate genera întârzieri de câteva secunde.

O posibilă soluție alternativă pentru sistemele cu performanțe reduse este utilizarea funcției „burnfree” sau a unei funcții similare, care permite reluarea procesului de înregistrare.

De obicei, sunt necesare permisiuni de root pentru a obține o prioritate mai mare în programarea proceselor.

Pe sistemele compatibile cu SVr4, wodim utilizează clasa „timp real” pentru a obține cea mai mare prioritate de programare posibilă (mai mare decât cea a tuturor proceselor din nucleu). Pe sistemele cu programare în timp real POSIX, wodim utilizează, de asemenea, programarea în timp real, dar este posibil să nu poată obține o prioritate mai mare decât cea a tuturor proceselor din nucleu.

Pentru a putea utiliza subsistemul de transport SCSI al sistemului de operare, care rulează cu prioritate maximă și se blochează în memoria principală, wodim trebuie fie să fie rulat ca root, fie să fie instalat cu drepturi suid root, fie să fie apelat prin mecanismul pfexec al RBACs.

OPȚIUNI GENERALE

Opțiunile generale trebuie să precedă orice nume de fișier de pistă sau orice opțiune de pistă.

Afișează informațiile despre versiune și iese.
Incrementează nivelul de detaliere general al informațiilor cu unu. Această opțiune este utilizată, de exemplu, pentru a afișa progresul procesului de scriere.
Mărește nivelul gradului de detaliere privind transportul comenzilor SCSI cu o unitate. Acest lucru ajută la depanarea problemelor care apar în timpul procesului de scriere pe unitatea de înregistrare CD/DVD. Dacă primiți mesaje de eroare neinteligibile, ar trebui să utilizați această opțiune pentru a obține informații mai detaliate. Opțiunea -VV va afișa, în plus, conținutul memoriei tampon de date. Utilizarea opțiunilor -V sau -VV încetinește procesul și poate fi cauza unui „buffer underrun”.
Stabilește valoarea de depanare „misc” la # (cu debug=#) sau mărește nivelul de depanare „misc” cu un nivel (cu -d). Dacă specificați -dd,, aceasta echivalează cu debug=2.. Acest lucru poate ajuta la identificarea problemelor atât la deschiderea unui controlor pentru libusal, cât și în ceea ce privește dimensiunile și tipurile de sectoare. Utilizarea opțiunii -debug încetinește procesul și poate fi cauza unui „buffer underrun”.
Indică controlorului usal să modifice valoarea de depanare a nucleului în timp ce se execută comenzi SCSI.
Nu imprimăî un raport de stare pentru comenzile SCSI eșuate.
Forțează continuarea procesului chiar și în cazul unor erori. Aveți grijă când utilizați această opțiune. wodim implementează mai multe verificări care vă împiedică să efectuați acțiuni nedorite, cum ar fi deteriorarea discurilor CD-RW din cauza utilizării unor unități necorespunzătoare. Multe dintre aceste verificări de integritate sunt dezactivate atunci când se utilizează opțiunea -force.

Această opțiune include, de asemenea, câteva trucuri care vă vor permite să ștergeți complet discurile CD-RW defecte.

Îi indică lui wodim să activeze fanionului SCSI IMMED în anumite comenzi (load/eject/blank/close_track/close_session). Acest lucru poate fi util în cazul sistemelor defectuoase care au un disc dur ATAPI și un dispozitiv de înregistrare CD/DVD pe același bus sau în cazul sistemelor SCSI care nu utilizează funcția de deconectare/reconectare. Aceste sisteme se vor bloca în timpul ștergerii sau formatării unui CD/DVD sau în timp ce o unitate de înregistrare DVD umple o sesiune până la capacitatea minimă (aproximativ 800 MB). Activarea opțiunii -immed va solicita comenzii să se întoarcă imediat, în timp ce operația continuă în fundal, făcând magistrala disponibilă pentru celelalte dispozitive și evitând blocarea sistemului. Aceasta este o funcție experimentală care poate funcționa sau nu, în funcție de modelul unității de scriere CD/DVD. O soluție corectă ar fi configurarea unei cablări corespunzătoare, dar se pare că există laptopuri care au fost configurate greșit de către producător. Deoarece este imposibil să se remedieze această problemă la laptopuri, a fost adăugată opțiunea -immed.

O a doua caracteristică experimentală a opțiunii -immed este aceea de a indica programului wodim să încerce să aștepte perioade scurte de timp în timpul scrierii pe suportul de stocare. Se preconizează că acest lucru va elibera magistrala IDE în cazul în care unitatea de înregistrare CD/DVD și sursa de date sunt conectate la același cablu IDE. În acest caz, unitatea de înregistrare CD/DVD ar bloca, în mod normal, magistrala IDE aproape tot timpul, făcând imposibilă preluarea datelor de pe unitatea sursă. A se vedea și opțiunile minbuf= și -v.

Utilizați ambele funcții pe propria răspundere. Dacă se dovedește că ar fi util să existe o opțiune separată pentru funcția de așteptare, scrieți-i autorului și convingeți-l.

Opțiunea minbuf=valoare permite definirea raportului minim de umplere a memoriei tampon a unității pentru modul experimental de așteptare ATAPI, care are rolul de a elibera magistrala IDE, astfel încât discul dur și unitatea de înregistrare CD/DVD să poată fi conectate la același cablu IDE. Deoarece modul de așteptare funcționează în prezent numai atunci când a fost specificată opțiunea de detaliere -v, opțiunea wodim implică opțiunea de detaliere în cazul în care au fost specificate opțiunile -immed sau minbuf=. Valorile valide pentru minbuf= sunt cuprinse între 25 și 95, corespunzând unui raport minim de umplere a memoriei tampon a unității de 25%..95%.
Unitatea de înregistrare CD/DVD va parcurge toate etapele procesului de înregistrare, însă laserul rămâne oprit pe durata acestei proceduri. Se recomandă efectuarea mai multor teste înainte de a începe efectiv înregistrarea pe un Compact Disc sau un Digital Versatile Disk, în cazul în care nu se cunosc timpii de răspuns și capacitatea de încărcare a sistemului.
Indică lui wodim să gestioneze imaginile create de -clone aleatorie. Opțiunea -clone poate fi utilizată numai împreună cu opțiunea -raw96r sau cu opțiunea -raw16. Se recomandă utilizarea opțiunii -clone împreună cu -raw96r, deoarece aceasta permite scrierea tuturor datelor din subcanale. Opțiunea -raw16 ar trebui utilizată numai cu unitățile care nu acceptă scrierea în modul -raw96r.
Activează modul SAO (Session At Once), denumit de obicei modul Disk At Once. În prezent, acest mod funcționează doar cu unitățile MMC care acceptă modul Session At Once. Rețineți că, pentru acest mod, wodim trebuie să cunoască în prealabil dimensiunea fiecărei piste (consultați opțiunea genisoimage -print-size și secțiunea EXEMPLE pentru mai multe informații).
Activează modul de scriere TAO (Track At Once). Acesta este modul de scriere implicit în versiunile anterioare ale wodim. În cazul majorității unităților, acest mod de scriere este necesar pentru injscripționarea multisesiune.
Activează modul de scriere RAW. Utilizarea acestei opțiuni implică implicit opțiunea -raw96r. Rețineți că, pentru acest mod, programul wodim trebuie să cunoască în prealabil dimensiunea fiecărei piste (pentru mai multe informații, consultați opțiunea genisoimage -print-size și secțiunea EXEMPLE).
Selectează activarea modului de scriere RAW cu sectoare de 2352 octeți plus 96 octeți de date brute din subcanalul P-W, ceea ce duce la o dimensiune a sectorului de 2448 octeți. Acesta este modul preferat de scriere RAW, deoarece oferă cel mai bun control asupra procesului de scriere a CD-ului. Dacă întâmpinați probleme cu structura unui disc sau cu conținutul subcanalelor (de exemplu, afișarea unor durate de timp greșite pe ecran la redarea CD-ului) și unitatea dvs. acceptă scrierea în modul -raw96r sau -raw16, ar trebui să încercați aceste moduri. Există mai multe unități de scriere CD cu firmware defectuos, care duc la discuri defecte atunci când se scrie în modul TAO sau SAO. Scrierea discurilor de date în modul raw necesită mult mai mult timp de procesare decât alte moduri de scriere. Dacă procesorul dumneavoastră este prea lent, acest lucru poate duce la epuizarea memoriei tampon. Rețineți că wodim trebuie să cunoască în avans dimensiunea fiecărei piste pentru acest mod (consultați opțiunea genisoimage -print-size și secțiunea EXEMPLE pentru mai multe informații).
Selectează activarea moduuil de scriere RAW cu sectoare de 2352 de octeți plus 96 de octeți de date comprimate din subcanalul P-W, ceea ce duce la o dimensiune a sectorului de 2448 de octeți. Acesta este modul de scriere RAW cel mai puțin recomandat, deoarece doar câteva dispozitive de înregistrare îl acceptă, iar unele dintre acestea prezintă erori în implementarea firmware-ului. Nu utilizați acest mod dacă unitatea dvs. de înregistrare acceptă -raw96r sau -raw16. Scrierea discurilor de date în modul raw necesită mult mai mult timp de procesare decât alte moduri de scriere. Dacă procesorul dvs. este prea lent, acest lucru poate duce la epuizarea memoriei tampon. Rețineți că wodim trebuie să cunoască în avans dimensiunea fiecărei piste pentru acest mod (consultați opțiunea genisoimage -print-size și secțiunea EXEMPLE pentru mai multe informații).
Selectează activarea modului de scriere RAW cu sectoare de 2352 octeți plus 16 octeți de date din subcanalul P-Q, ceea ce duce la o dimensiune a sectorului de 2368 octeți. Dacă un dispozitiv de înregistrare nu acceptă -raw96r, acesta este modul preferat de scriere RAW. Nu permite scrierea CD-Text sau CD+Graphics, dar este singurul mod de scriere RAW disponibil pe dispozitivele de înregistrare CD ieftine. Deoarece aceste unități de înregistrare ieftine, în majoritatea cazurilor, nu acceptă modul -dao. Nu utilizați acest mod dacă unitatea dvs. de înregistrare acceptă -raw96r. Scrierea discurilor de date în modul raw necesită un timp de procesare semnificativ mai mare decât alte moduri de scriere. Dacă procesorul dvs. este prea lent, acest lucru poate duce la epuizarea memoriei tampon. Rețineți că wodim trebuie să cunoască în avans dimensiunea fiecărei piste pentru acest mod (consultați opțiunea genisoimage -print-size și secțiunea EXEMPLE pentru mai multe informații).
Permite crearea de CD-uri multisesiune. Această opțiune trebuie să fie activată pentru toate sesiunile unui disc multisesiune, cu excepția cazului în care doriți să creați o sesiune care va fi ultima de pe suport. Fixarea se va efectua astfel încât înregistratorul de CD/DVD să poată adăuga sesiuni suplimentare ulterior. Acest lucru se realizează prin generarea unui TOC cu o legătură către următoarea zonă a programului. Suportul generat astfel nu este 100% compatibil cu CD-urile fabricate (cu excepția CDplus). Utilizați această opțiune numai pentru înregistrarea CD-urilor multisesiune. Dacă această opțiune este activată, tipul de pistă implicit este CD-ROM XA mod 2 forma 1, iar dimensiunea sectorului este de 2048 de octeți. Subanteturile de sector XA vor fi create de unitate. Unitățile Sony nu au suport hardware pentru CD-ROM XA modul 2 forma 1. Trebuie să specificați opțiunea -data pentru a crea discuri multisesiune pe aceste unități. Atâta timp cât wodim nu dispune de un codificator pentru conversia sectoarelor de date în sectoare audio, trebuie să impuneți utilizarea sectoarelor CD-ROM prin includerea opțiunii -data dacă doriți să înregistrați un disc multisesiune în modul SAO. Nu toate unitățile permit CD-uri multisesiune în modul SAO.
Preia informații despre sesiuni multiple într-un format compatibil cu genisoimage și le afișează la ieșirea standard. Consultați opțiunea msifile= pentru o altă versiune.

Această opțiune are sens doar în cazul unui CD care conține cel puțin o sesiune închisă și care permite adăugarea de date (adică nu este încă închis definitiv). Unele unități generează mesaje de eroare dacă încercați să obțineți informații despre sesiunile multiple pentru un disc care nu este compatibil cu această operație.

Similară cu opțiunea -msinfo, dar stochează, de asemenea, informațiile privind sesiunile multiple într-un fișier.
Recuperează și imprimă cuprinsul sau PMA-ul unui CD. Cu această opțiune, wodim va funcționa atât cu unitățile CD-R, cât și cu unitățile CD-ROM.
Preia și imprimă informațiile ATIP (timpul absolut în pre-groove) ale unui disc CD/DVD înregistrabil sau reînregistrabil. Cu această opțiune, wodim va încerca să recupereze informațiile ATIP. Dacă unitatea de disc utilizată nu oferă suport pentru citirea informațiilor ATIP, este posibil ca doar un set redus de înregistrări de informații sau chiar nimic să nu fie afișat. Doar un număr limitat de unități de disc compatibile cu MMC oferă suport pentru citirea informațiilor ATIP.

Dacă wodim reușește să preia ora de începere a primei sesiuni, va încerca să decodifice și să afișeze informațiile despre producător de pe suportul DVD. Suporturile DVD nu conțin informații ATIP, dar există informații preînregistrate echivalente, care sunt citite și afișate.

Discul va fi doar fixat (adică se va scrie un TOC pentru un cititor de CD-uri). Această opțiune poate fi utilizată în cazul în care, din anumite motive, discul a fost înregistrat, dar nu a fost fixat. În prezent, această opțiune nu funcționează cu unitățile TEAC mai vechi (CD-R50S și CD-R55S).
Nu fixați discul după scrierea pistelor. Această procedură poate fi utilizată pentru a crea un disc audio în etape. Un disc nefixat nu poate fi, de obicei, utilizat pe o unitate care nu este de tip CD-writer, dar există dispozitive de redare a CD-urilor audio care pot reda un astfel de disc.
Așteaptă ca datele de intrare să devină disponibile în intrarea standard înainte de a încerca să deschidă controlorul SCSI. Acest lucru permite programului wodim să citească datele de intrare dintr-un canal chiar și atunci când scrie sesiuni suplimentare pe un disc multisesiune. Atunci când scrie o altă sesiune pe un disc multisesiune, programul genisoimage trebuie să citească sesiunea veche de pe dispozitiv înainte de a scrie datele de ieșire. Acest lucru nu poate fi realizat dacă programul wodim deschide controlorul SCSI în același timp.
Încarcă suportul și iese. Această opțiune funcționează doar cu un mecanism de încărcare cu tavă, dar pare să fie utilă atunci când se utilizează transportorul de discuri Kodak.
Încarcă suportul, blochează ușa și iese. Această procedură funcționează doar cu un mecanism de încărcare cu tavă, dar pare să fie utilă atunci când se utilizează transportorul de discuri Kodak.
Scoate discul după finalizarea operației. Unele dispozitive (de exemplu, Philips) necesită scoaterea suportului înainte de a crea un disc nou. Efectuarea unui test „-dummy” și crearea imediată a unui disc real nu ar funcționa pe aceste dispozitive.
Stabilește factorul de viteză al procesului de scriere la #. # este un număr întreg, care reprezintă un multiplu al vitezei audio. Aceasta este de aproximativ 150 Ko/s pentru CD-ROM, de aproximativ 172 Ko/s pentru CD-Audio și de aproximativ 1385 ko/s pentru suporturile DVD. Dacă nu este specificată opțiunea speed, wodim va încerca să obțină o valoare de viteză specifică unității din fișierul /etc/wodim.conf și, dacă nu o găsește, va încerca să obțină valoarea de viteză din variabila de mediu CDR_SPEED și, ulterior, din intrarea CDR_SPEED= din /etc/wodim.conf. Dacă nu se găsește nicio valoare a vitezei, wodim utilizează o viteză implicită specifică unității. Valoarea implicită pentru toate unitățile noi (compatibile MMC) este utilizarea vitezei maxime suportate de unitate. Dacă utilizați speed=0 cu o unitate compatibilă MMC, wodim va trece la cea mai mică viteză posibilă pentru unitate și suport. Dacă utilizați o unitate veche (necompatibilă MMC) care prezintă probleme cu speed=2 sau speed=4, ar trebui să încercați speed=0.
Șterge un CD-RW și iese sau șterge un CD-RW înainte de scriere. Tipul de ștergere poate fi unul dintre următoarele:
Afișează o listă cu tipurile posibile de ștergere.
Șterge complet discul. Acest proces poate dura mult timp.
Șterge parțial discul. Această operație duce la ștergerea PMA, a TOC și pauzelor dintre inscripționări(piste).
Șterge o pistă.
Elimină rezervarea unei piste.
Ștergeți partea finală a unei piste.
Redeschide ultima sesiune.
Șterge ultima sesiune.
Nu toate unitățile acceptă toate tipurile de ștergere. Poate fi necesar să folosiți blank=all dacă o unitate raportează o comandă specificată ca fiind nevalidă. Dacă este utilizată împreună cu opțiunea -force, această opțiune poate fi folosită pentru a șterge discuri CD-RW care, altfel, nu pot fi șterse. Rețineți că ar putea fi necesar să specificați blank=all, deoarece unele unități nu vor continua operația în cazul anumitor tipuri de discuri CD-RW defectuoase. Rețineți, de asemenea, că wodim face tot posibilul dacă se utilizează opțiunea -force, dar, în final, succesul operației de ștergere depinde de firmware-ul unității.
Formatează un disc CD-RW/DVD-RW/DVD+RW. În prezent, formatarea este implementată doar pentru suporturile DVD+RW. Un suport DVD+RW „nou” trebuie formatat înainte de a putea scrie pe el. Totuși, deoarece wodim detectează automat necesitatea formatării în acest caz și formatează automat suportul înainte de a începe scrierea, opțiunea -format este necesară doar dacă doriți să reformatați forțat un suport DVD+RW.
Stabilește dimensiunea FIFO (tampon inelar) la #. Puteți utiliza aceeași sintaxă ca în dd(1), sdd(1) sau star(1). Numărul care reprezintă dimensiunea este exprimat în octeți, dacă nu se specifică altfel. Dacă un număr este urmat direct de litera „b”, „k”, „m”, „s” sau „f”, dimensiunea este înmulțită cu 512, 1024, 1024*1024, 2048 sau 2352. Dacă dimensiunea este formată din numere separate prin „x” sau „*”, se efectuează înmulțirea celor două numere. Astfel, fs=10x63k va specifica o dimensiune FIFO de 630 kocteți.

Dimensiunea specificată de argumentul fs= include memoria partajată necesară pentru administrare. Aceasta reprezintă cel puțin o pagină de memorie. Dacă nu este specificată opțiunea fs=, wodim va încerca să preia valoarea dimensiunii FIFO din variabila de mediu CDR_FIFOSIZE. Dimensiunea implicită a FIFO este în prezent de 4 Mo.

FIFO-ul este utilizat pentru a spori capacitatea de stocare în tampon a procesului de scriere în timp real. Acesta permite realizarea unei conexiuni directe între genisoimage și wodim. Dacă FIFO-ul este activ și se utilizează o conexiune între genisoimage și wodim pentru a crea un CD, wodim va întrerupe procesul înainte de a efectua orice modificare pe disc, în cazul în care genisoimage se oprește înainte de a începe scrierea. Dimensiunea recomandată a FIFO este între 4 și 128 Mo. Ca regulă generală, dimensiunea FIFO ar trebui să fie cel puțin egală cu dimensiunea memoriei tampon interne a unității de înregistrare CD/DVD și să nu depășească jumătate din cantitatea fizică de memorie RAM disponibilă pe mașină. Dacă dimensiunea FIFO este suficient de mare, statisticile FIFO vor afișa un număr de goliri FIFO egal cu zero, iar nivelul minim de umplere al FIFO nu va fi sub 20%. Nu este recomandabil să alocați prea mult spațiu pentru FIFO. Dacă aveți nevoie de mai mult de 8 Mo pentru a scrie un CD la o viteză mai mică de 20x dintr-o imagine stocată pe un sistem de fișiere local pe un calculator inactiv, acest lucru înseamnă că calculatorul dumneavoastră fie nu are suficientă putere de procesare, fie are probleme hardware, fie este configurat incorect. Dacă doriți să scrieți DVD-uri sau CD-uri la viteze mai mari, este recomandabil să alocați cel puțin 16 Mo pentru FIFO.

Pe mașinile vechi și mici, trebuie să fiți mai atenți la dimensiunea FIFO. Dacă mașina dvs. are mai puțin de 256 Mo de memorie RAM fizică, nu ar trebui să configurați o dimensiune FIFO mai mare de 32 Mo. Arhitectura sun4c (de exemplu, un Sparcstation-2) dispune doar de intrări în tabelul de pagini MMU pentru 16 Mo pe proces. Utilizarea a mai mult de 14 Mo pentru FIFO poate determina, în acest caz, sistemul de operare să petreacă mult timp reîncărcând constant tabelele MMU. Calculatoarele mai noi de la Sun nu au această problemă hardware legată de MMU. Nu am informații privind hardware-ul PC-urilor care să prezinte această problemă.

Sistemele Linux mai vechi pentru platforme non-x86 au definiții incorecte privind dimensiunea memoriei partajate. Trebuie să le corectați și să recompilați nucleul sau să indicați manual programului wodim să utilizeze o conductă cu nume (FIFO) mai mică.

Dacă întâmpinați situații de epuizare a memoriei tampon (buffer underruns) sau probleme similare (cum ar fi un tampon al unității de stocare care rămâne constant gol) și observați o valoare zero pentru fifo empty count, înseamnă că aveți probleme hardware care împiedică fluxul de date să se desfășoare suficient de rapid din memoria nucleului către unitatea de stocare. În acest caz, dimensiunea FIFO este suficientă, dar ar trebui să verificați dacă configurarea DMA funcționează corect.

Stabileștwe dimensiunea maximă de transfer pentru o singură comandă SCSI la #. Sintaxa opțiunii ts= este aceeași ca în cazul comenzilor wodim fs=# sau sdd bs=#.

Dacă nu a fost specificată nicio opțiune ts=, wodim ia implicit o dimensiune de transfer de 63 ko. Dacă libusal primește valori mai mici de la sistemul de operare, valoarea este redusă la valoarea maximă posibilă cu sistemul de operare curent. Uneori, poate fi util să reduceți și mai mult dimensiunea de transfer sau să o măriți, dar rețineți că poate dura mult timp până când găsiți o valoare mai bună prin experimentarea cu opțiunea ts=.

Stabilește ținta SCSI pentru unitatea de înregistrare CD/DVD; consultați notele de mai sus. O specificație tipică a dispozitivului este dev=6,0 . În locul numerelor simbolice SCSI se poate specifica un nume de fișier sau un nume de dispozitiv virtual. Numele corect al dispozitivului/fișierului în acest caz poate fi găsit în manualele specifice sistemului de operare țintă. Pe un sistem FreeBSD fără suport CAM, trebuie să utilizați dispozitivul de control (de exemplu, /dev/rcd0.ctl). O specificație corectă a dispozitivului în acest caz ar putea fi dev=/dev/rcd0.ctl:@ .

În Linux și Windows 2000/XP, unitățile de disc pot fi accesate folosind numele dispozitivului (sau al unității) sau numerele simbolice SCSI (nu se recomandă, deoarece corespondența nu este stabilă și ar putea fi eliminată complet în viitor).

Dacă nu este specificată opțiunea dev, wodim va încerca să identifice dispozitivul din variabila de mediu CDR_DEVICE.

În cazul în care argumentul opțiunii dev= nu conține caracterele „,”, „/”, „@” sau „:”, acesta este interpretat ca un nume de etichetă care poate fi găsit în fișierul „/etc/wodim.conf” (a se vedea secțiunea FIȘIERE).

Stabilește perioada de grație la # secunde înainte de a începe scrierea. Nu se recomandă valori sub 2 secunde, pentru a permite nucleului sau sistemului de gestionare a volumelor să înregistreze noua stare.
Stabilește valoarea implicită a timpului de așteptare pentru comenzile SCSI la # secunde. Timpul de așteptare implicit pentru comenzile SCSI reprezintă timpul minim utilizat pentru trimiterea comenzilor SCSI. Dacă o comandă SCSI eșuează din cauza expirării timpului de așteptare, puteți încerca să măriți timpul de așteptare implicit al comenzii SCSI peste valoarea timpului de așteptare al comenzii care a eșuat. Dacă comanda se execută corect cu un timp de așteptare mărit, vă rugăm să raportați valoarea optimă a timpului de așteptare și comanda corespunzătoare autorului programului. Dacă nu este specificată opțiunea timeout, se utilizează un timp de așteptare implicit de 40 de secunde.
Permite utilizatorului să selecteze manual un controlor pentru dispozitiv. Motivul pentru care există opțiunea driver=nume este acela de a permite utilizatorilor să folosească wodim cu unități similare celor acceptate, dar care nu sunt recunoscute direct de wodim. Toate unitățile fabricate după 1997 ar trebui să fie conforme cu standardul MMC și, prin urmare, acceptate de unul dintre controlorii MMC. Este foarte puțin probabil ca wodim să nu poată găsi automat controlorul potrivit. Utilizați această opțiune cu mare atenție. Dacă se utilizează un controlor greșit pentru un dispozitiv, există o probabilitate ridicată de a crea discuri corupte. Cea mai mică problemă legată de un controlor greșit este că opțiunile speed= sau -dummy nu vor funcționa.

Sunt acceptate următoarele nume de controlori:

help
Pentru a obține o listă cu controlorii posibili, însoțită de o scurtă descriere.
Controlorul generic SCSI-3/mmc pentru CD-ROM este selectat automat ori de câte ori wodim detectează o unitate compatibilă MMC care nu indică deloc că ar avea suport pentru scriere sau care indică doar suport pentru discuri sau moduri de scriere neimplementate în wodim.
Controlorul generic SCSI-3/mmc pentru CD/DVD este selectat automat ori de câte ori wodim detectează o unitate compatibilă cu standardul MMC-2 sau MMC-3 care pare să fie compatibilă cu mai multe tipuri de suporturi, iar tava este deschisă sau nu s-a găsit niciun suport care să permită selectarea controlorului potrivit. Acest controlor încearcă să închidă tava, verifică suportul găsit în tavă și apoi trece la controlorul corespunzător suportului curent.
Controlorul generic SCSI-3/mmc pentru CD-R/CD-RW este selectat automat ori de câte ori wodim detectează o unitate compatibilă MMC care acceptă doar scrierea pe CD-uri sau o unitate multisistem care conține un CD ca suport curent.
Controlorul generic SCSI-3/mmc pentru CD-R/CD-RW este selectat automat ori de câte ori wodim ar selecta, în mod normal, controlorul mmc_cdr, dar dispozitivul pare să fie fabricat de Sony. Controlorul mmc_cdr_sony este absolut necesar pentru unitatea Sony CDU 928, deoarece aceasta nu implementează complet standardul MMC, iar unele dintre comenzile SCSI MMC trebuie înlocuite cu comenzi proprii ale Sony. Se pare că toate unitățile Sony (chiar și cele mai noi) implementează în continuare comenzile SCSI proprii ale Sony, așa că utilizarea acestui controlor pentru toate unitățile Sony nu a devenit încă o problemă. Dacă descoperiți o unitate Sony mai nouă care nu funcționează cu acest controlor, vă rugăm să ne semnalați acest lucru.
Controlorul generic SCSI-3/mmc-2 pentru DVD-R/DVD-RW este selectat automat ori de câte ori wodim detectează o unitate compatibilă cu standardul MMC-2 sau MMC-3 care acceptă scrierea pe DVD-uri și este introdus un suport adecvat. Nu există modul „Track At Once” pentru unitățile de scriere DVD.
Controlorul generic SCSI-3/mmc-3 pentru DVD+R/DVD+RW este selectat automat ori de câte ori este detectat unul dintre tipurile de suporturi DVD+ care nu sunt compatibile între ele. Acesta verifică suportul și apoi redirecționează către controlorul corespunzător suportului curent.
Controlorul generic SCSI-3/mmc-3 pentru DVD+R este selectat automat ori de câte ori se detectează un suport DVD+R într-un dispozitiv de înregistrare compatibil. Rețineți că, din motive necunoscute, alianța DVD-Plus nu agreează existența unui mod de simulare pentru suporturile DVD+R. Autorul programului wodim încearcă să convingă producătorii să implementeze un mod de simulare pentru DVD+R și să ofere suport pentru acesta. DVD+R suportă un singur mod de scriere, care se situează undeva între Track At Once și scrierea în pachete; acest mod este selectat în wodim prin opțiunea -dao/-sao.
Controlorul generic SCSI-3/mmc-3 pentru DVD+RW este selectat automat ori de câte ori se detectează un suport DVD+RW într-un dispozitiv de scriere compatibil. Deoarece suporturile DVD+RW trebuie formatate înainte de prima utilizare, wodim detectează automat starea acestui suport și efectuează o formatare înainte de a începe scrierea. Rețineți că, din motive necunoscute, alianța DVD-Plus nu agreează existența unui mod de simulare sau a unei modalități de ștergere a suporturilor DVD+RW. DVD+RW acceptă doar un singur mod de scriere, similar cu scrierea în pachete; acest mod este selectat în wodim prin opțiunea -dao/-sao.
Controlorul pentru Matsushita/Panasonic CW-7501 este selectat automat atunci când wodim detectează această unitate veche, anterioară standardului MMC. wodim oferă suport pentru toate modurile de scriere pentru acest tip de unitate.
Controlorul pentru Kodak PCD-600 este selectat automat atunci când wodim detectează această unitate veche, anterioară standardului MMC, care a fost mult timp primul dispozitiv de inscripționare CD de mare viteză (6x). Această unitate se comportă similar cu unitatea Philips CDD-521.
Controlorul pentru Philips CDD-521 este selectat automat atunci când wodim detectează o unitate Philips CDD-521 (care este primul inscripționator de CD-uri fabricat vreodată) sau una dintre celelalte unități despre care se știe că se comportă similar cu această unitate. Niciuna dintre unitățile Philips CDD-521 sau similare (vezi ceilalți controlori din această listă) nu acceptă înregistrarea de tip „Session At Once”.
Controlorul pentru vechiul model Philips CDD-521 este selectat automat atunci când wodim detectează un dispozitiv Philips CDD-521 cu un firmware foarte vechi, care prezintă unele limitări cunoscute.
Controlorul pentru Philips CDD-522 este selectat automat atunci când wodim detectează un Philips CDD-522, care este succesorul modelului 521 sau una dintre variantele sale cu etichetă Kodak. wodim nu acceptă inscripționarea de tip „Session At Once” cu aceste unități.
Controlorul pentru Philips CDD-521, bazat pe presupuneri pesimiste, nu este niciodată selectat automat. Acesta poate fi selectat manual pentru unitățile care funcționează similar cu Philips CDD-521.
Controlorul pentru Pioneer DW-S114X este selectat automat atunci când wodim detectează una dintre vechile unități de inscripționare de CD-uri non-MMC de la Pioneer.
Controlorul pentru Plasmon RF 4100 este selectat automat atunci când wodim identifică această variantă specifică a modelului Philips CDD-521.
Controlorul pentru Ricoh RO-1060C este selectat automat atunci când wodim detectează această unitate. Deocamdată nu există un suport adecvat pentru această unitate.
Controlorul pentru Ricoh RO-1420C este selectat automat atunci când wodim identifică o unitate care utilizează această variantă specifică a setului de comenzi Philips CDD-521.
Controlorul generic SCSI-2 pentru CD-ROM este selectat automat ori de câte ori wodim detectează o unitate pre-MMC care nu acceptă scrierea sau un dispozitiv de scriere pre-MMC care nu este compatibil cu wodim.
Controlorul pentru Sony CDU-924 / CDU-948 este selectat automat ori de câte ori wodim detectează unul dintre vechile dispozitive de scriere CD de la Sony, anterioare standardului MMC.
Controlorul pentru Teac CD-R50S, Teac CD-R55S, JVC XR-W2010 și Pinnacle RCD-5020 este selectat automat ori de câte ori este detectată una dintre unitățile de disc compatibile cu setul de comenzi non-MMC utilizat de TEAC și JVC. Rețineți că multe unități de la JVC nu vor funcționa, deoarece nu implementează corect setul de comenzi documentat, iar JVC nu a dorit să remedieze sau să documenteze aceste erori. Nu există încă suport pentru modul de scriere „Session At Once”.
Controlorul pentru Taiyo Yuden EW-50 este selectat automat atunci când wodim identifică o unitate care utilizează această variantă specifică a setului de comenzi Philips CDD-521.
Controlorul pentru Yamaha CDR-100 / CDR-102 este selectat automat atunci când wodim detectează unul dintre vechile dispozitive de scriere CD de la Yamaha, anterioare standardului MMC. Deocamdată nu este disponibilă compatibilitatea cu modul de scriere „Session At Once”.
Controlorul de simulare pentru CD-R permite efectuarea de teste de sincronizare și viteză cu parametri care reproduc comportamentul unităților de înregistrare CD.
Controlorul de simulare pentru DVD-R permite efectuarea de teste de sincronizare și viteză cu parametri care reproduc comportamentul unităților de înregistrare DVD.

În listă există două intrări speciale pentru controlori: cdr_simul și dvd_simul. Aceste intrări sunt concepute pentru a efectua teste de sincronizare la orice viteză sau teste de sincronizare pentru unitățile care nu acceptă opțiunea -dummy. Controlorii de simulare implementează o unitate cu o dimensiune a memoriei tampon de 1 Mo, care poate fi modificată prin variabila de mediu CDR_SIMUL_BUFSIZE. Controlorul de simulare simulează corect chiar și o situație de epuizare a memoriei tampon. Dacă opțiunea -dummy este activată, simularea nu este întreruptă în cazul unei epuizări a memoriei tampon.

Stabilește opțiunile specifice controlorului. Opțiunile sunt specificate sub forma unei liste separate prin virgule. Pentru a obține o listă a opțiunilor valide, utilizați driveropts=help împreună cu opțiunea -checkdrive. Dacă doriți să configurați opțiunile controlorului fără a rula o sarcină tipică wodim, trebuie să utilizați în plus opțiunea -setdropts, altfel analizatorul de linie de comandă din wodim va genera o eroare. Opțiunile controlorului implementate în prezent sunt:
Activează suportul pentru scrierea fără depășire a memoriei tampon (Buffer Underrun Free). Această funcție este disponibilă numai pentru unitățile care acceptă tehnologia Buffer Underrun Free, care se regăsește pe majoritatea unităților fabricate în acest mileniu. Aceasta poate fi denumită: Sanyo BURN-Proof, Ricoh Just-Link, Yamaha Lossless-Link sau altfel.

Această opțiune este învechită și este menționată aici doar în scopuri de documentare. Funcția BURN-Free este activată în mod implicit dacă unitatea o acceptă. Cu toate acestea, utilizarea funcției BURN-Free poate duce la scăderea calității înregistrării. Prin urmare, poate fi utilă dezactivarea acesteia în anumite situații, de exemplu atunci când se creează o copie „master” (principală) pentru producția în serie de CD-uri.

Dezactivează suportul pentru scrierea fără depășire a memoriei tampon (Buffer Underrun Free).
Activează modul de scriere Plextor VariRec. Parametrul obligatoriu valoare reprezintă compensarea puterii laserului și, în prezent, poate fi selectat dintre valorile -2, -1, 0, 1, 2. În plus, trebuie să stabiliți viteza de scriere la 4 pentru ca VariRec să funcționeze.
Gestionează modul de înregistrare Plextor GigaRec. Parametrul obligatoriu valoare reprezintă raportul capacității discului față de înregistrarea normală și, în prezent, poate fi selectat dintre valorile 0,6, 0,7, 0,8, 1,0, 1,2, 1,3, 1,4. Dacă se utilizează valori < 1,0, efectul este similar cu cel al funcției Yamaha Audio Master Q. R.. Dacă se utilizează valori > 1,0, capacitatea discului este mărită.

Nu toate unitățile acceptă toate valorile GigaRec. Atunci când o unitate utilizează funcția GigaRec, viteza de scriere este limitată la 8x.

Activează funcția Yamaha Audio Master Q. R., care, de obicei, ar trebui să asigure CD-uri de înaltă calitate, cu mai puține probleme de citire pe reproducătoarele Hi-Fi. Deoarece această funcție este implementată ca o variantă a modului de scriere „Session at Once”, ea va funcționa numai dacă selecționați modul de scriere SAO și nu este necesar să o dezactivați. Modul Audio Master va funcționa la o viteză limitată, dar poate fi utilizat și pentru CD-urile de date. În modul Audio Master, adânciturile de pe CD vor fi înregistrate mai mari decât de obicei, astfel încât capacitatea suportului se reduce atunci când activați această funcție. Un CD de 74 de minute va avea o capacitate de numai 63 de minute dacă Audio Master este activ, iar capacitatea unui CD de 80 de minute va fi redusă la 68 de minute.
În mod normal, unitățile moderne cunosc viteza maximă posibilă pentru diferite tipuri de suporturi și pot reduce viteza pentru a asigura cea mai bună calitate a înregistrării. Această tehnologie poate fi denumită: Plextor PowerRec, Ricoh Just-Speed, Yamaha Optimum Write Speed Control sau altele similare. Unele unități (de exemplu, Plextor, Ricoh și Yamaha) permit forțarea unității să utilizeze viteza selectată chiar dacă suportul este într-o stare atât de proastă încât calitatea înregistrării ar fi slabă. Această opțiune indică unei astfel de unități să utilizeze în mod forțat viteza selectată, indiferent de calitatea suportului.

Folosiți această opțiune cu mare atenție și rețineți că unitatea ar trebui să știe mai bine ce suport va funcționa la viteză maximă. Implicit, opțiunea forcespeed este dezactivată, indiferent de valorile de configurare implicite ale unității.

Dezactivează funcția force speed.
Unele unități de mare viteză, cum ar fi cele de 48x și mai rapide de la Plextor, limitează viteza de citire pentru suporturile necunoscute la, de exemplu, 40x, pentru a evita deteriorarea discurilor și a unităților. Activarea acestei opțiuni indică unității să citească orice suport la viteza maximă posibilă. Fiți foarte atenți, deoarece acest lucru poate duce la ruperea suportului în unitate în timpul citirii, ceea ce va duce la deteriorarea atât a suportului, cât și a unității!
Dezactivează viteza de citire nelimitată.
Configurează unitatea astfel încât să funcționeze exclusiv în modul „Single Session”. Aceasta permite citirea suporturilor defecte sau neconforme (ilegale) care conțin intrări TOC suplimentare extrem de neobișnuite (defecte/ilegale) în TOC-ul din a doua sesiune sau din sesiunile ulterioare. Unele dintre aceste discuri devin utilizabile dacă se folosesc doar informațiile din prima sesiune. Trebuie să activați modul „Single Session” înainte de a introduce discul defectuos!
Dezactivează modul „sesiune unică”. Unitatea va funcționa din nou ca de obicei.
Ascunde faptul că un suport ar putea fi unul inscriptibil. Astfel, CD-R-urile pot părea CD-ROM-uri, iar aplicațiile consideră că suportul din unitate nu este un CD-R.
Dezactivează opțiunea de ascundere a suporturilor CD-R.
Utilizați această opțiune împreună cu -checkdrive pentru a obține informații privind dimensiunea imaginii pentru caracteristica Yamaha DiskT@2. Imaginile au întotdeauna o lungime a liniei de 3744 pixeli. Linia cu numărul 0 (raza 0) este asociată cu centrul discului. Dacă cunoașteți raza interioară și cea exterioară, veți putea crea o imagine pre-distorsionată care, ulterior, va apărea nedistorsionată pe disc.
Utilizați această opțiune împreună cu -checkdrive pentru a scrie pe suport o imagine pregătită pentru funcția Yamaha DiskT@2. Fișierul trebuie să conțină date brute de imagine alb-negru (un octet pe pixel) cu dimensiunea obținută printr-o apelare anterioară a funcției tattoofile=name . Dacă dimensiunea imaginii este egală cu dimensiunea maximă posibilă (3744 x 320 pixeli), wodim va utiliza prima parte a fișierului. Această primă parte va fi apoi scrisă în spațiul rămas pe CD.

Rețineți că imaginea trebuie să fie oglindită pentru a putea fi citită de pe partea de citire a CD-ului.

Configurează opțiunile controlorului specificate prin driveropts=lista de opțiuni, viteza speed a unității și fanionul dummy, apoi se închide. Acest lucru permite programului wodim să configureze parametri specifici unității care nu sunt utilizați direct de wodim, cum ar fi, de exemplu, modul sesiune unică, ascunde cdr și altele similare. Este necesar în cazul în care driveropts=lista de opțiuni trebuie apelat fără intenția de a rula o sarcină tipică wodim.
Verifică dacă există un controlor pentru unitatea curentă și încheie execuția. Dacă unitatea este una cunoscută, wodim utilizează codul de ieșire 0.
Afișează capacitățile unităților compatibile cu SCSI-3/mmc, așa cum sunt obținute din pagina de mod 0x2A. Valorile marcate cu kB utilizează 1000 de octeți ca unitate de măsură pentru kiloocteți, iar valorile marcate cu KB utilizează 1024 de octeți ca unitate de măsură pentru kiloocteți.
Efectuează o interogare pentru unitatea de disc, imprimă informațiile rezultate din interogare și iese.
Scanează toate dispozitivele SCSI de pe toate magistralele SCSI și afișează șirurile de interogare. Această opțiune poate fi utilizată pentru a găsi adresa SCSI a unității de înregistrare CD/DVD dintr-un sistem. Dacă anumite tipuri de dispozitive nu sunt vizibile, încercați să utilizați opțiunea dev=ATA: sau o opțiune similară pentru a oferi un indiciu cu privire la tipul de dispozitiv pe care îl căutați. Numerele afișate ca etichete sunt calculate după formula: bus * 100 + target. Pe platformele și sistemele de dispozitive fără gestionare persistentă a numerelor SCSI, rezultatele nu sunt fiabile. Utilizați în schimb opțiunea .B --devices.
Caută dispozitivele utilizabile folosind funcțiile specifice sistemului, de exemplu prin scanarea nodurilor obișnuite de dispozitive din /dev/*, și afișează dispozitivele detectate folosind nume simbolice de dispozitive în sintaxa specifică sistemului de operare.
Încearcă să reinițieze magistrala SCSI pe care se află unitatea de scriere CD. Această procedură nu funcționează pe toate sistemele de operare.
Încearcă să trimiți o secvență abort către unitate. Dacă folosești doar wodim, acest lucru nu ar trebui să fie niciodată necesar; însă alte programe pot lăsa unitatea într-o stare în care nu poate fi utilizată. Poate fi necesar să apelezi la wodim -reset dacă o operațe de scriere anterioară a fost întreruptă, iar programul nu a comunicat unității că nu va continua scrierea.
Permite programului wodim să scrie mai mult decât capacitatea oficială a unui suport. Această funcție este denumită de obicei overburning și se bazează pe faptul că majoritatea suporturilor goale pot stoca mai mult decât capacitatea oficială. Deoarece dimensiunea oficială a zonei de încheiere de pe disc este de 90 de secunde (6750 de sectoare), iar un disc funcționează de obicei dacă există cel puțin 150 de sectoare de încheiere, toate suporturile pot fi supragravate cu cel puțin 88 de secunde (6600 de sectoare). Majoritatea unităților de înregistrare CD permit supragravarea doar în modul SAO sau RAW. Excepții cunoscute sunt TEAC CD-R50S, TEAC CD-R55S și Panasonic CW-7502. Unele unități nu permit supragravarea atât cât ați dori și limitează durata unui CD la, de exemplu, 76 de minute. Această problemă poate fi ocolită prin scrierea CD-ului în modul RAW, deoarece în acest fel unitatea nu are cum să determine durata înainte de a începe gravarea. Nu există nicio garanție că unitatea dvs. acceptă supragravarea. Efectuați un test pentru a verifica dacă unitatea dvs. dispune de această funcție.
Ignorați dimensiunea cunoscută a suportului. Această opțiune trebuie utilizată cu mare precauție; ea există doar în scopuri de depanare, așa că nu o folosiți în alte scopuri. Nu este necesar să scrieți pe discuri cu o capacitate mai mare decât cea nominală. Această opțiune implică -overburn.
Utilizează fișierele *.inf pentru a suprascrie opțiunile audio. Dacă se utilizează această opțiune, informațiile privind dimensiunea pauzei dintre piste/piese „pregap” sunt citite din fișierul *.inf asociat fișierului care conține datele audio pentru o pistă.

Dacă este utilizată împreună cu opțiunea -audio, wodim poate fi folosit pentru a scrie CD-uri audio dintr-un flux provenit de la icedax, dacă apelați wodim cu fișierele *.inf ca listă de parametri pentru piste, în loc să folosiți fișiere audio. În acest caz, datele audio sunt citite din stdin. Consultați secțiunea EXEMPLE de mai jos. wodim verifică mai întâi dacă stdin nu este conectat la un terminal și efectuează câteva verificări euristice de consistență asupra fișierelor *.inf, apoi stabilește lungimile pieselor pe baza informațiilor din fișierele *.inf.

Dacă doriți să scrieți din stdin, asigurați-vă că wodim este apelat cu o dimensiune FIFO suficient de mare, reduceți viteza de scriere la o valoare inferioară vitezei de citire a unității sursă și activați opțiunea „burn-free” pentru unitatea de înregistrare.

Stabilește dimensiunea implicită a pauzei dintre piese pentru toate piesele, cu excepția piesei numărul 1. În prezent, această opțiune are sens doar în cazul unității TEAC, atunci când se creează discuri de tip „track-at-once” fără pauza de 2 secunde înainte de fiecare piesă.
Această opțiune ar putea dispărea în viitor.
Activează modul de scriere a pachetelor Packet writing mode. Aceasta este o interfață experimentală.
Stabilește dimensiunea pachetelor la #, ceea ce impune modul cu pachete fixe. Aceasta este o interfață experimentală.
Nu închide pista curentă; această opțiune este utilă doar în modul de scriere în pachete. Aceasta este o interfață experimentală.
Stabilește Numărul de catalog media al CD-ului la nr-catalog-media.
Scrie informații CD-Text pe baza datelor preluate dintr-un fișier care conține informații ASCII pentru șirurile de text. wodim acceptă informații CD-Text bazate pe conținutul fișierelor *.inf create de icedax și informații CD-Text bazate pe conținutul unui fișier CUE sheet. Dacă un fișier CUE sheet conține ambele tipuri de intrări (CDTEXTFILE binar și SONGWRITER text), atunci vor prevala informațiile bazate pe intrarea CDTEXTFILE.

Trebuie să utilizați și opțiunea -useinfo pentru a indica programului wodim să citească fișierele *.inf sau cuefile=nume-fișier pentru a indica programului wodim să citească, în plus, un fișier CUE sheet. Dacă doriți să scrieți propriile informații CD-Text, editați fișierele *.inf sau fișierul CUE sheet cu un editor de text și modificați câmpurile relevante pentru CD-Text.

Scrie CD-Text pe baza informațiilor găsite în fișierul binar nume-fișier. Acest fișier trebuie să conțină informații într-un format de date definit în standardul SCSI-3 MMC-2 și în Red Book. Antetul de patru octeți definit în standardul SCSI este opțional și permite o recunoaștere mai puțin ambiguă a datelor corecte. Aceasta este cea mai bună opțiune de utilizat pentru a copia date CD-Text de pe CD-uri existente care conțin deja informații CD-Text. Pentru a obține datele într-un format adecvat pentru această opțiune, utilizați wodim -vv -toc pentru a extrage informațiile de pe disc. Dacă sunt prezente atât fișierul textfile=nume-fișier, cât și informațiile CD-Text din fișierele *.inf sau *.cue, fișierul textfile=nume-fișier va suprascrie celelalte informații.
Preia toate informațiile legate de scriere dintr-un fișier CUE sheet compatibil cu CDRWIN. Atunci când această opțiune este activată, nu sunt permise fișiere de piese, iar în plus este necesară în prezent și opțiunea -dao.

OPȚIUNI PISTĂ/PIESĂ

Opțiunile de piste pot fi combinate cu numele fișierelor de piste.

Stabilește Numărul internațional standard de înregistrare pentru următoarea piesă la număr-ISRC.
Stabilește o listă de indici pentru următoarea piesă. Lista de indici este o listă de numere separate prin virgulă, care pornesc de la indicele 1. Prima intrare din această listă trebuie să conțină un 0, iar numerele următoare trebuie să formeze o listă ascendentă de numere (numărate în pași de 1/75 de secundă) care reprezintă punctul de început al indicilor. O listă de indici de forma: 0,7500,15000 stabilește indicele 1 la începutul piesei, indicele 2 la 100 de secunde de la începutul piesei și indicele 3 la 200 de secunde de la începutul piesei.
Dacă această opțiune este prezentă, toate piesele următoare sunt înregistrate în formatul audio CD-DA (similar cu Red Book). Fișierul cu datele pentru aceste piese trebuie să conțină sunet digital stereo, pe 16 biți, cu 44100 de eșantioane pe secundă. Ordinea octeților trebuie să fie următoarea: MSB stânga, LSB stânga, MSB dreapta, LSB dreapta, MSB stânga și așa mai departe. Piesa trebuie să fie un multiplu de 2352 de octeți. Nu este posibilă plasarea imaginii principale (master) a unei piese audio pe un disc raw, deoarece datele vor fi citite în multipli de 2352 de octeți în timpul procesului de înregistrare.

Dacă numele unui fișier se termină în .au sau .wav, fișierul este considerat a fi un fișier cu date audio structurate. wodim presupune că, în acest caz, fișierul este un fișier audio Sun sau un fișier Microsoft .WAV și extrage datele audio din fișiere, omițând informațiile din antet care nu sunt de natură audio. În toate celelalte cazuri, wodim va funcționa corect numai dacă fluxul de date audio nu are niciun antet. Deoarece multe fișiere audio structurate nu au o lungime egală cu un număr întreg de blocuri (1/75 de secundă), este adesea necesar să se specifice și opțiunea -pad. wodim recunoaște că datele audio dintr-un fișier .WAV sunt stocate în ordinea de octeți Intel (little-endian) și va inversa automat ordinea octeților dacă dispozitivul de înregistrare a CD-urilor necesită date în format big-endian. wodim va respinge orice fișier audio care nu corespunde cerințelor Red Book privind eșantioanele stereo pe 16 biți în codificare PCM la 44100 eșantioane/secundă.

Utilizarea altor formate de date audio structurate ca intrare pentru wodim va funcționa, de obicei, dacă structura datelor corespunde celei descrise mai sus (date PCM brute în ordinea octeților big-endian). Cu toate acestea, dacă formatul de date include un antet, veți auzi un clic la începutul unei piese.

Dacă nu s-a specificat nici -data, nici -audio, wodim utilizează implicit -audio pentru toate numele de fișiere care se termină în .au sau .wav și -data pentru toate celelalte fișiere.
Dacă această opțiune este prezentă, se presupune că datele audio sunt în ordine cu octeții inversați (little-endian). Anumite tipuri de unități de înregistrare CD, de exemplu Yamaha, Sony și noile unități SCSI-3/mmc, necesită ca datele audio să fie prezentate în ordine little-endian, în timp ce alte unități de înregistrare necesită ca datele audio să fie prezentate în ordinea octeților big-endian (de rețea), utilizată în mod normal de protocolul SCSI. wodim știe dacă un dispozitiv de înregistrare de CD-uri are nevoie de date audio în ordinea „big-endian” sau „little-endian” și corectează ordinea octeților din fluxul de date pentru a se potrivi cu cerințele dispozitivului de înregistrare. Aveți nevoie de opțiunea -swab doar dacă fluxul dvs. de date este în ordinea octeților Intel (little-endian).

Rețineți că afișarea detaliată a comenzii wodim vă va indica dacă este necesară o permutare pentru ca ordinea octeților din datele de intrare să corespundă cu ordinea octeților cerută de dispozitivul de înregistrare. Comanda wodim nu vă va indica dacă opțiunea -swab a fost efectiv prezent pentru o pistă.

Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise în formatul CD-ROM modul 1 (Yellow Book). Dimensiunea datelor este un multiplu de 2048 de octeți. Fișierul cu datele pistei trebuie să conțină o imagine a sistemului de fișiere ISO-9660 sau Rock Ridge (consultați genisoimage pentru mai multe detalii). Dacă datele pistei sunt o imagine a sistemului de fișiere ufs, dimensiunea fragmentului trebuie să fie stabilită la 2 Ko sau mai mult, pentru a permite utilizarea unităților CD cu dimensiunea sectorului de 2 Ko pentru citire.
-data este opțiunea implicită, dacă nu este specificată nicio altă opțiune și fișierul nu pare să aparțină uneia dintre tipurile cunoscute de fișiere audio.
Dacă nu s-a specificat nici -data, nici -audio, wodim utilizează implicit -audio pentru toate numele de fișiere care se termină în .au sau .wav și -data pentru toate celelalte fișiere.
Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise în formatul CD-ROM modul 2. Dimensiunea datelor este un multiplu de 2336 de octeți.
Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise în formatul CD-ROM XA modul 2 forma 1. Dimensiunea datelor este un multiplu de 2048 de octeți. Subanteturile sectorului XA vor fi create de unitatea de disc. Cu această opțiune, modul de scriere este același ca în cazul opțiunii -multi.
Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise în formatul CD-ROM XA modul 2 forma 1. Dimensiunea datelor este un multiplu de 2056 de octeți. Subanteturile sectorului XA fac parte din datele utilizatorului și trebuie furnizate de aplicația care pregătește datele pentru scriere.
Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise în formatul CD-ROM XA modul 2 forma 2. Datele sunt un multiplu de 2324 de octeți. Subanteturile sectoarelor XA vor fi create de unitatea de disc.
Dacă această opțiune este prezentă, toate pistele următoare sunt scrise într-un mod care permite o combinație cu formatul CD-ROM XA modul 2 forma 1/2. Dimensiunea datelor este un multiplu de 2332 de octeți. Subantetele sectorului XA fac parte din datele utilizatorului și trebuie furnizate de aplicația care pregătește datele pentru scriere. Informațiile privind CRC și paritatea P/Q ECC/EDC (în funcție de tipul sectorului) trebuie furnizate de aplicația care pregătește datele pentru scriere.
Dacă această opțiune este prezentă, tipul TOC pentru disc este stabilit la CDI.
Utilizează dimensiunea sistemului de fișiere ISO-9660 ca dimensiune a următoarei piste. Această opțiune este necesară dacă doriți ca wodim să citească direct imaginea unei piste dintr-o partiție de disc neformatată sau de pe un CD master TAO. În primul caz, opțiunea -isosize este necesară pentru a limita dimensiunea CD-ului la dimensiunea sistemului de fișiere ISO. În al doilea caz, opțiunea -isosize este necesară pentru a împiedica wodim să citească cele două blocuri de încheiere care sunt adăugate de fiecare dispozitiv de înregistrare CD în modul „track at once”. Aceste două blocuri de încheiere nu pot fi citite și ar provoca o epuizare a memoriei tampon, ceea ce ar duce la o copie defectuoasă. Nu utilizați această opțiune pentru fișierele create de genisoimage și în cazul în care wodim citește datele pistei din stdin. În primul caz, ați împiedica wodim să scrie cantitatea de umplutură care a fost adăugată de genisoimage, iar în cel de-al doilea caz, aceasta nu va funcționa deoarece stdin nu permite căutarea.

Dacă se utilizează opțiunea -isosize pentru o pistă, wodim va adăuga automat spațiu de umplere pentru această pistă, ca și cum s-ar fi folosit opțiunea -pad, însă cantitatea de spațiu de umplere poate fi mai mică decât cea generată de genisoimage. Rețineți că, dacă utilizați opțiunea -isosize pe o pistă care conține informații de pornire pentru Sparc, aceste informații se vor pierde.

Rețineți, de asemenea, că această opțiune nu poate fi utilizată pentru a determina dimensiunea unui sistem de fișiere dacă este prezentă opțiunea „multi-session”.

Dacă pista este o pistă de date, la sfârșitul acesteia și al fiecărei piste de date ulterioare vor fi adăugați 15 sectoare cu date zero. În acest caz, opțiunea -pad este înlocuită de opțiunea padsize=. Totuși, aceasta va rămâne ca o formă prescurtată pentru padsize=15s. Dacă opțiunea -pad se referă la o pistă audio, wodim va completa datele audio astfel încât să fie un multiplu de 2352 de octeți. Completarea datelor audio se face cu zerouri binare, ceea ce echivalează cu liniștea(tăcerea) absolută.

-pad rămâne validă până când este dezactivată de -nopad.

Stabilește cantitatea de date care urmează să fie adăugată ca umplutură la următoarea pistă la #. Spre deosebire de comportamentul opțiunii -pad, valoarea pentru padsize= este redefinită la zero pentru fiecare pistă nouă. wodim presupune o dimensiune a sectorului de 2048 de octeți pentru opțiunea padsize=, independent de dimensiunea reală a sectorului și independent de modul de scriere. Cu toate acestea, megaocteții menționați în ieșirea modului detaliat se referă la dimensiunea sectorului de ieșire, care este, de exemplu, de 2448 de octeți atunci când se scrie în modul RAW/RAW96. Consultați opțiunea fs= pentru argumentele posibile. Pentru a completa cu umplutură echivalentul a 20 de minute pe un CD, puteți scrie padsize=20x60x75s. Utilizați această opțiune dacă unitatea dvs. de CD nu poate citi ultimele sectoare ale unei piste sau dacă doriți să puteți citi CD-ul pe un sistem Linux care prezintă eroarea de citire anticipată a sistemului de fișiere ISO-9660. Dacă se utilizează un fișier gol pentru datele pistei, această opțiune poate fi folosită pentru a crea un disc alcătuit în întregime din umplutură. Acest lucru poate fi folosit, de exemplu, pentru a afla cât de mult se poate depăși capacitatea de înregistrare a unui suport specific.
Nu adaugă umplutură la următoarele piste - opțiunea implicită.
Permite ca toate piesele următoare să încalce standardul de lungime a pieselor din Red Book, care impune o lungime minimă a piesei de 4 secunde. Această opțiune este utilă doar atunci când se utilizează modul SAO sau RAW. Nu toate unitățile acceptă această funcție. Unitatea trebuie să accepte fișierul CUE rezultat sau să accepte scrierea în format RAW.
Se va aplica cu strictețe standardul privind durata pieselor din „Cartea Roșie”. Piesele trebuie să aibă o durată de cel puțin 4 secunde.
Stabilește durata pauzei pentru următoarea piesă. În prezent, această opțiune are sens doar în cazul unității TEAC, atunci când se creează discuri de tip „track-at-once” fără pauza de 2 secunde înainte de fiecare piesă.
Această opțiune ar putea dispărea în viitor.
Dacă această opțiune este prezentă, toate intrările TOC pentru pistele audio următoare vor indica faptul că datele audio au fost eșantionate cu o pre-accentuare de 50/15 microsec. Cu toate acestea, datele nu sunt modificate în timpul procesului de transfer din fișier pe disc. Această opțiune nu are niciun efect asupra pistelor de date.
Dacă această opțiune este prezentă, toate intrările din TOC pentru pistele audio următoare vor indica faptul că datele audio au fost masterizate cu date liniare — aceasta este opțiunea implicită.
Dacă această opțiune este prezentă, toate intrările din TOC pentru piesele audio ulterioare de pe CD-ul rezultat vor indica faptul că datele audio pot fi copiate fără restricții. Această opțiune nu are niciun efect asupra pistelor de date.
Dacă această opțiune este prezentă, toate intrările din TOC pentru piesele audio ulterioare de pe CD-ul rezultat vor indica faptul că datele audio pot fi copiate o singură dată, numai pentru uz personal — aceasta este opțiunea implicită.
Dacă această opțiune este prezentă, toate intrările din TOC pentru piesele audio ulterioare de pe CD-ul rezultat vor indica faptul că datele audio nu mai pot fi copiate.
Dacă imaginea principală (master) pentru următoarea pistă a fost stocată pe un disc brut, utilizați această opțiune pentru a specifica cantitatea validă de date de pe acest disc. Dacă imaginea următoarei piste este stocată într-un fișier obișnuit, dimensiunea acelui fișier este utilizată pentru a determina lungimea acestei piste. Dacă pista conține o imagine a sistemului de fișiere ISO 9660, utilizați opțiunea -isosize pentru a determina lungimea acelei imagini a sistemului de fișiere.
În modul „Disk at Once” și în cazul unor unități care utilizează interfața de programare TEAC, chiar și în modul „Track at Once”, wodim trebuie să cunoască dimensiunea fiecărei piste înainte de a începe scrierea pe disc. Acum, wodim verifică acest lucru și întrerupe procesul înainte de a începe scrierea. Dacă se întâmplă acest lucru, va trebui să rulați mai întâi genisoimage -print-size și să utilizați rezultatul (cu „s” adăugat la sfârșit) ca argument pentru opțiunea tsize= a programului wodim (de exemplu, tsize=250000s).
Consultați opțiunea fs= pentru a afla ce argumente sunt posibile.

EXEMPLE

În toate exemplele de mai jos, se va presupune că unitatea de înregistrare CD/DVD este conectată la magistrala SCSI principală a sistemului. ID-ul țintă SCSI este definit la 2.

Pentru a înregistra un CD-ROM virgin la viteză dublă, folosind datele din fișierul cdimage.raw:


wodim -v speed=2 dev=2,0 cdimage.raw

Pentru a crea o imagine pentru un sistem de fișiere ISO 9660 cu extensii Rock Ridge:


genisoimage -R -o cdimage.raw /home/joerg/master/tree

Pentru a verifica fișierul rezultat înainte de a-l înregistra pe CD în sistemul de operare Solaris:


mount -r -F fbk -o type=hsfs /dev/fbk0:cdimage.raw /mnt

În Linux:


mount cdimage.raw -r -t iso9660 -o loop /mnt

Continuați cu:
ls -lR /mnt
umount /mnt

Dacă viteza generală a sistemului este suficientă și structura sistemului de fișiere nu este prea complexă, wodim va rula fără a crea o imagine a sistemului de fișiere ISO 9660. Pur și simplu rulați secvența de comenzi:


genisoimage -R /master/tree | wodim -v fs=6m speed=2 dev=2,0 -

Dimensiunea minimă recomandată a FIFO-ului pentru rularea acestei linii de procesare este de 4 Mo. Deoarece dimensiunea implicită a FIFO-ului este de 4 Mo, opțiunea fs= trebuie specificată doar dacă doriți să utilizați o altă dimensiune a FIFO-ului. Dacă sistemul dvs. este încărcat, ar trebui să rulați genisoimage și în clasa de timp real. Pentru a crește prioritatea comenzii genisoimage, înlocuiți comanda


genisoimage -R /master/tree
cu
priocntl -e -c RT -p 59 genisoimage -R /master/tree

în Solaris, și cu


nice --18 genisoimage -R /master/tree

pe sistemele care nu dispun de o planificare în timp real conformă cu standardul UNIX International.

wodim rulează cu prioritatea 59 pe Solaris; ar trebui să rulați genisoimage cu o prioritate de cel mult 58. Pe alte sisteme, ar trebui să rulați genisoimage cu o prioritate de cel puțin nice --18.

Crearea unui CD-ROM fără imaginea sistemului de fișiere pe disc a fost testată pe un Sparcstation-2 echipat cu un Yamaha CDR-400. A funcționat până la viteza cuadruplă când mașina nu era încărcată. O mașină mai rapidă ar putea să funcționeze la viteza cuadruplă și atunci când este încărcată.

Pentru a înregistra un CD-DA (audio) pur la viteză normală, fiecare piesă fiind conținută într-un fișier denumit track01.cdaudio, track02.cdaudio etc.:


wodim -v speed=1 dev=/dev/cdrw -audio track*.cdaudio

Pentru a verifica dacă este posibilă utilizarea vitezei duble în exemplul de mai sus, folosiți opțiunea de scriere fictivă:


wodim -v -dummy speed=2 dev=/dev/cdrw -audio track*.cdaudio

Pentru a înregistra un CD în mod mixt cu un sistem de fișiere ISO 9660 din fișierul cdimage.raw pe prima pistă, celelalte piste fiind piste audio din fișierele track01.cdaudio, track02.cdaudio etc.:


wodim -v dev=2,0 cdimage.raw -audio track*.cdaudio

Pentru a gestiona unitățile de disc care trebuie să cunoască dimensiunea unei piste înainte de a începe scrierea, rulați mai întâi


genisoimage -R -q -print-size /master/tree

și apoi executați


genisoimage -R /master/tree | wodim speed=2 dev=2,0 tsize=XXXs -

unde XXX este înlocuit cu rezultatul execuției anterioare a comenzii genisoimage.

Pentru a copia un CD audio cât mai fidel posibil, rulați mai întâi


icedax dev=/dev/cdrom -vall cddb=0 -B -Owav

și apoi executați


wodim dev=/dev/cdrw -v -dao -useinfo -text *.wav

Această operație va încerca să copieze indicii pieselor și să citească informațiile CD-Text de pe disc. Dacă nu există informații CD-Text, icedax va încerca să obțină informațiile de pe freedb.org.

Pentru a copia un CD audio dintr-o conductă (fără fișiere intermediare), executați mai întâi


icedax dev=1,0 -vall cddb=0 -info-only

și apoi executați


icedax dev=1,0 -no-infofile -B -Oraw - | \
wodim dev=2,0 -v -dao -audio -useinfo -text *.inf

Aceasta va prelua toate informațiile (inclusiv cele privind dimensiunea pieselor) din fișierele *.inf și apoi va citi datele audio din stdin.

Dacă doriți să scrieți din stdin, asigurați-vă că wodim este apelat cu o dimensiune FIFO suficient de mare (de exemplu, fs=128m), reduceți viteza de scriere la o valoare inferioară vitezei de citire a unității sursă (de exemplu, speed=12) și procurați-vă o unitate CD/DVD cu funcția BURN-Free, dacă aceasta nu este încă disponibilă.

Pentru a configura opțiunile unității fără a inscripționa un CD (de exemplu, pentru a comuta unitatea în modul sesiune unică), executați


wodim dev=1,0 -setdropts driveropts=singlesession

Dacă doriți să faceți acest lucru atunci când nu există niciun CD în unitate, apelați


wodim dev=1,0 -force -setdropts driveropts=singlesession

Pentru a copia un CD în modul „clonare”, citiți mai întâi CD-ul sursă folosind:


readom dev=b,t,l -clone f=vreun-fișier

sau (în cazul în care CD-ul conține multe sectoare care sunt intenționat necitibile) prin executarea comenzii:


readom dev=1,0 -clone -nocorr f=vreun-fișier

va crea fișierele vreun-fișier și vreun-fișier.toc. Apoi, inscripționați CD-ul folosind:


wodim dev=1,0 -raw96r -clone -v vreun-fișier

MEDIU

CDR_DEVICE
Acesta poate conține fie un identificator de dispozitiv care este adecvat pentru apelul de deschidere al bibliotecii de transport SCSI, fie o etichetă din fișierul „/etc/wodim.conf”.
CDR_SPEED
Stabilește valoarea implicită a vitezei de scriere (vezi și opțiunea speed=).
CDR_FIFOSIZE
Stabilește dimensiunea implicită a FIFO (vezi și opțiunea fs=#).
Dacă această variabilă de mediu este definită, wodim vă va permite să scrieți la viteza maximă de codificare RAW pe care o suportă un singur procesor. Acest lucru va genera un risc ridicat de epuizare a memoriei tampon. A se utiliza cu precauție.
Dacă această variabilă de mediu este definită, wodim vă va permite să scrieți la viteza maximă DMA acceptată de sistem. Nu există o rezervă DMA pentru citirea datelor care urmează să fie scrise de pe disc. Acest lucru va crea un risc ridicat de epuizare a memoriei tampon. Utilizați cu precauție.
Dacă mediul RSH este prezent, conexiunea la distanță nu va fi creată prin rcmd(3), ci prin apelarea programului indicat de RSH. Utilizați, de exemplu, RSH=/usr/bin/ssh pentru a crea o conexiune shell securizată.

Rețineți că acest lucru forțează programul să creeze o conductă către programul rsh(1) și nu permite programului să acceseze direct soclul de rețea către serverul la distanță. Acest lucru face imposibilă configurarea parametrilor de performanță și încetinește conexiunea în comparație cu o conexiune root inițiată de rcmd(3).

Dacă mediul RSCSI este prezent, serverul SCSI la distanță nu va fi programul /opt/schily/sbin/rscsi, ci programul indicat de RSCSI. Rețineți că numele programului serverului SCSI la distanță va fi ignorat dacă vă conectați folosind un cont care a fost creat cu un program de server SCSI la distanță ca shell de autentificare.

FIȘIERE

/etc/wodim.conf
Valorile implicite pot fi stabilite pentru următoarele opțiuni în fișierul /etc/wodim.conf. De exemplu: CDR_FIFOSIZE=8m sau CDR_SPEED=2
Acesta poate conține fie un identificator de dispozitiv care este adecvat pentru apelul de deschidere al bibliotecii de transport SCSI, fie o etichetă din fișierul „/etc/wodim.conf” care permite identificarea unei unități specifice din sistem.
Stabilește valoarea implicită a vitezei de scriere (vezi și opțiunea speed=).
Stabilește dimensiunea implicită a FIFO (vezi și opțiunea fs=#).
Stabilește dimensiunea implicită a FIFO (vezi și opțiunea fs=#).
în sistem. Un astfel de identificator nu poate conține caracterele „,”, „/”, „@” sau „:”.

Fiecare linie care urmează după o etichetă conține o listă de elemente separate prin spații. În prezent, sunt recunoscute patru elemente: specificația de destinație a unității, viteza implicită care ar trebui utilizată pentru această unitate, dimensiunea implicită a FIFO care ar trebui utilizată pentru această unitate și opțiunile specifice unității. Valorile pentru speed și fifosize pot fi stabilite la -1 pentru a indica programului wodim să utilizeze valorile implicite globale. Ținta target poate fi -1 pentru a utiliza detectarea automată a unității (vezi mai sus).

Valoarea pentru „driveropts” poate fi omisă sau definită ca „” dacă nu se utilizează opțiuni de controlor. O linie tipică ar putea arăta astfel:

plex760= 0,5,0 12 50m varirec=1

pioneer= /dev/hdd -1 -1

Aceasta indică lui wodim că o unitate numită plex760 se află pe scsibus 0, ținta 5, lun 0 și trebuie utilizată cu viteza 12 și o dimensiune FIFO de 50 MB. De asemenea, utilizează anumiți parametri specifici dispozitivului. O a doua unitate poate fi accesată prin fișierul de dispozitiv /dev/hdd și utilizează viteza implicită și dimensiunea implicită a FIFO.

CONSULTAȚI ȘI

icedax(1), readom(1), genisoimage(1), ssh(1).

NOTE

Pe Solaris, trebuie să opriți gestionarea volumelor dacă doriți să utilizați codul de transport SCSI de rezervă USCSI. Chiar și comenzi precum wodim -scanbus nu vor funcționa dacă gestionarea volumelor este activă.

Discurile înregistrate în modul Track At Once nu sunt potrivite ca matriță pentru producția în serie directă de către producătorii de CD-uri. Veți avea nevoie de opțiunea disk at once pentru a înregistra astfel de discuri.Cu toate acestea, discurile înregistrate în modul Track At Once vor fi citite, în mod normal, de toate dispozitivele de redare a CD-urilor. Unele dispozitive de redare a CD-urilor audio mai vechi pot însă produce un clic de două secunde între două piese audio.

Dimensiunea minimă a unei piste este de 4 secunde sau 300 de sectoare. Dacă scrieți piste mai mici, dispozitivul de înregistrare CD va adăuga blocuri fictive. Nu este vorba de o eroare, chiar dacă mesajul de eroare SCSI sugerează acest lucru.

Yamaha CDR-400 și toate unitățile noi conforme cu standardul SCSI-3/mmc sunt acceptate atât în modul sesiune unică, cât și în modul sesiuni multiple.

Ar trebui să efectuați mai multe teste la toate vitezele acceptate de unitatea dvs., cu opțiunea -dummy activată, dacă utilizați wodim pe un sistem necunoscut. Scrierea unui CD este un proces în timp real. NFS, CIFS și alte sisteme de fișiere de rețea nu vor asigura întotdeauna în mod constant ratele de transfer necesare. Dacă doriți să utilizați wodim cu imagini de CD aflate pe un sistem de fișiere montat prin NFS, asigurați-vă că dimensiunea FIFO este suficient de mare. Dacă doriți să vă asigurați că epuizarea memoriei tampon nu este cauzată de discul sursă, puteți utiliza comanda

wodim -dummy dev=2,0 padsize=600m /dev/null

pentru a crea un disc alcătuit în întregime din date fictive.

Există, de asemenea, cazuri în care fie trebuie să aveți drepturi de root, fie să instalați executabilul wodim cu permisiuni suid-root. În primul rând, dacă utilizați un dispozitiv fabricat înainte de 1999 care necesită un controlor non-MMC, ar trebui să rulați wodim în modul „dummy” înainte de a scrie date. Dacă întâmpinați o problemă în acest sens, vă rugăm să o raportați responsabililor cdrkit (a se vedea mai jos).

În al doilea rând, anumite funcționalități pot fi indisponibile din cauza filtrării comenzilor SCSI de către Linux. Atunci când utilizați wodim pentru orice altceva în afară de scrierea pură de date, ar trebui să testați procesul și în modul „dummy” și să raportați eventualele probleme la adresa de contact de mai jos.

Dacă doriți totuși să rulați wodim cu drepturi de root, puteți stabili permisiunile executabilului la suid-root. Consultați notele suplimentare ale distribuției sistemului/programului dvs. sau fișierul README.suidroot, care face parte din codul sursă al cdrkit.

Nu trebuie să conectați unități vechi care nu acceptă deconectarea și reconectarea nici la magistrala SCSI conectată la unitatea de înregistrare CD, nici la discul sursă.

Un disc compact poate conține cel mult 99 de piese.

Atunci când creați un disc care conține atât piese audio, cât și piste de date, datele trebuie să se afle pe pista 1; în caz contrar, trebuie să creați un disc CDplus, adică un disc multisesiune în care prima sesiune conține piesele audio, iar sesiunea următoare conține pista de date.

Multe sisteme de operare nu pot citi mai mult de o singură pistă de date sau au nevoie de un software special pentru a face acest lucru.

Dacă dispuneți de informații suplimentare sau de manuale cu comenzi SCSI pentru unități CD/DVD/BR/HD-DVD care nu sunt încă acceptate, vă rugăm să contactați administratorii proiectului cdrkit (a se vedea mai jos).

Multe dispozitive de înregistrare CD prezintă erori și necesită adesea o actualizare de firmware pentru a funcționa corect. Dacă întâmpinați probleme care nu pot fi rezolvate sau explicate prin indicațiile de mai sus, vă rugăm să consultați instrucțiunile de pe pagina producătorului respectiv.

Unele erori vă vor obliga să opriți și să porniți din nou dispozitivul sau să reporniți calculatorul.

Procentul de ieșire FIFO este calculat imediat după ce un bloc de date a fost scris pe unitatea de înregistrare CD/DVD. Din acest motiv, rata de umplere FIFO nu va atinge niciodată 100% atâta timp cât FIFO se află în modul de transmitere în flux.

DIAGNOSTICARE

Aveți 4 secunde la dispoziție pentru a anula pornirea wodim după ce vedeți mesajul:

Se începe scrierea pe CD la viteza %d în modul %s pentru sesiunea %s. În majoritatea shell-urilor, puteți face acest lucru apăsând «Ctrl-C».

Un mesaj de eroare tipic pentru o comandă SCSI arată astfel:

wodim: I/O error. test unit ready: scsi sendcmd: no error
CDB:  00 20 00 00 00 00
status: 0x2 (CHECK CONDITION)
Sense Bytes: 70 00 05 00 00 00 00 0A 00 00 00 00 25 00 00 00 00 00
Sense Key: 0x5 Illegal Request, Segment 0
Sense Code: 0x25 Qual 0x00 (logical unit not supported) Fru 0x0
Sense flags: Blk 0 (not valid)
cmd finished after 0.002s timeout 40s

Prima linie oferă informații despre transmiterea comenzii. Textul de după primele două puncte („:”) prezintă mesajul de eroare pentru apelul de sistem din perspectiva nucleului. De obicei, acesta este: eroare de In/Ieș (I/O error), cu excepția cazului în care apar alte probleme. Următoarele cuvinte conțin o scurtă descriere a comenzii SCSI care a eșuat. Restul liniei indică dacă au existat probleme la transmiterea comenzii pe magistrala SCSI. eroare fatală (fatal error) înseamnă că nu a fost posibilă transmiterea comenzii (adică nu există niciun dispozitiv la adresa SCSI solicitată).

A doua linie afișează blocul descriptor al comenzii SCSI pentru comanda care a eșuat.

A treia linie oferă informații despre codul de stare SCSI returnat de comandă, în cazul în care transmiterea comenzii se realizează cu succes. Acestea sunt informații privind erorile provenite de la dispozitivul SCSI.

A patra linie reprezintă o afișare hexazecimală a informațiilor privind detectarea cererii automate pentru comanda respectivă.

A cincea linie conține textul erorii pentru cheia de sens, dacă este disponibil, urmat de numărul segmentului, care este valabil numai dacă comanda a fost o comandă copy. Dacă mesajul de eroare nu are legătură directă cu comanda curentă, se adaugă textul eroare amânată (deferred error).

A șasea linie conține textul de eroare pentru codul de detectare și, dacă este disponibil, calificatorul de detectare. Dacă se cunoaște tipul dispozitivului, datele de detectare sunt decodificate pe baza tabelelor din fișierul scsierrs.c. Textul este urmat de valoarea de eroare pentru o unitate înlocuibilă pe teren.

A șaptea linie afișează numărul blocului asociat comenzii eșuate și textul corespunzător mai multor indicatori de eroare. Este posibil ca numărul blocului să nu fie valid.

A opta linie indică timpul de așteptare configurat pentru această comandă și timpul de care comanda a avut nevoie efectiv pentru a se executa.

Următorul mesaj nu reprezintă o eroare:

Track 01: Total bytes read/written: 2048/2048 (1 sectors).
wodim: I/O error. flush cache: scsi sendcmd: no error
CDB:  35 00 00 00 00 00 00 00 00 00
status: 0x2 (CHECK CONDITION)
Sense Bytes: F0 00 05 80 00 00 27 0A 00 00 00 00 B5 00 00 00 00 00
Sense Key: 0x5 Illegal Request, Segment 0
Sense Code: 0xB5 Qual 0x00 (dummy data blocks added) Fru 0x0
Sense flags: Blk -2147483609 (valid)
cmd finished after 0.002s timeout 40s

Pur și simplu vă informează că o pistă mai mică decât dimensiunea minimă a fost extinsă la 300 de sectoare.

ERORI

netscsid nu funcționează corespunzător și, în general, nu este întreținut. Probabil că nu este compatibil nici cu rscsi din cdrtools. Sunt binevenite corecturile de erori de calitate; adresați-vă responsabililor cu întreținerea Cdrkit.

Suportul pentru fișiere cue este foarte limitat; este permis un singur fișier. Pentru voluntari, consultați fișierul TODO din codul sursă.

Specificarea unui fișier audio de mai multe ori duce la coruperea celei de-a doua piste (practic, fără date și cu umplere minimă).

Este posibil ca unele dintre aceste erori să fi fost remediate în pachetul cdrtools al lui Joerg Schilling. Pentru detalii, consultați pagina respectivă, a cărei adresă URL este atașată mai jos.

MULȚUMIRI


Pentru scrierea programelor cdrecord și libscg, care constituie cea mai mare parte a codului programului wodim.

Pentru ajutorul acordat în legătură cu suportul pentru controlorul TEAC

Pentru că mi-a permis să dezvolt suportul pentru Sony pe unitatea sa

Pentru furnizarea programului mkisofs

Pentru sugestii privind standardul ATAPI

Pentru prima implementare a metodei FIFO.

Pentru crearea suportului experimental de scriere a pachetelor, prima implementare a suportului pentru ștergerea discurilor CD-RW, primul decodor de fișiere .wav și numeroasele discuții interesante privind cdrecord.

Pentru prima implementare a unui transport SCSI BSDI.

Pentru realizarea primei implementări a transportului prin portul paralel pentru Linux.

Pentru furnizarea portului CAM pentru FreeBSD, împreună cu Michael Smith (msmith@freebsd.org)
Pentru punerea la dispoziție a libedc_ecc (necesară pentru scrierea sectoarelor de date RAW).

LISTE DE CORESPONDENȚĂ

Dacă doriți să participați activ la dezvoltarea proiectului wodim, vă puteți înscrie pe lista de discuții a dezvoltatorilor accesând această adresă URL:

https://alioth.debian.org/mail/?group_id=31006

Adresa de poștă electronică a listei este: debburn-devel@lists.alioth.debian.org

AUTORI

wodim este întreținut în prezent de către dezvoltatorii săi, ca parte a proiectului cdrkit. Cea mai mare parte a codului și această pagină de manual au fost scrise inițial de:

Joerg Schilling
Seestr. 110
D-13353 Berlin
Germany

Această aplicație este derivată din „cdrecord”, așa cum este inclusă în pachetul cdrtools [1] creat de Joerg Schilling, căruia îi revine cea mai mare parte a meritelor pentru succesul acesteia. Cu toate acestea, el nu este implicat în dezvoltarea acestei versiuni derivate și, prin urmare, nu poate fi tras la răspundere pentru eventualele probleme cauzate de aceasta. Nu vă referiți la această aplicație ca fiind „cdrecord” și nu încercați să obțineți asistență pentru wodim contactând autorii originali.

Informații suplimentare pot fi găsite la adresa:
https://alioth.debian.org/projects/debburn/

Dacă aveți întrebări de asistență, trimiteți-le la

debburn-devel@lists.alioth.debian.org

Dacă ați găsit cu siguranță o eroare, trimiteți un mesaj la această listă sau la

submit@bugs.debian.org

scriind cel puțin o scurtă descriere în Subiect și "Package: cdrkit" pe prima linie a corpului mesajului.

SURSE

[1] Cdrtools 2.01.01a08 din mai 2006, http://cdrecord.berlios.de

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

Versiune 2.0