NUME¶

tail - afișează ultima parte a fișierelor

REZUMAT¶

tail [OPȚIUNE]... [FIȘIER]...

DESCRIERE¶

Afișează ultimele 10 linii ale fiecărui FIȘIER la ieșirea standard. Cu mai mult de un FIȘIER, precede fiecare cu un antet care indică numele fișierului.

Fără FIȘIER, sau când FIȘIER este „-”, citește intrarea standard.

Argumentele obligatorii pentru opțiunile lungi sunt de asemenea obligatorii pentru opțiunile scurte.

-c, --bytes=[+]NUM

afișează ultimii NUM octeți; sau dacă se utilizează „-c +NUM” afișează octeții începând cu octetul NUM al fiecărui fișier

-f, --follow[={nume|descriptor}]

afișează datele anexate pe măsură ce fișierul crește;

un argument de opțiune absent înseamnă „descriptor”

-F

la fel ca „--follow=nume --retry”

-n, --lines=[+]NUM

afișează ultimele NUM linii, în loc de ultimele 10; sau utilizați „-n +NUM” pentru a afișa începând cu linia NUM

--max-unchanged-stats=N

cu --follow=name, redeschide un FIȘIER care nu are

schimbată dimensiunea după N (implicit 5) iterații pentru a vedea dacă a fost dezlegat sau redenumit (acesta este cazul obișnuit al fișierelor jurnal rotite); cu inotify, această opțiune este rareori utilă

--pid=PID

cu -f, termină după procesul ID, acest PID moare

-q, --quiet, --silent

nu afișează niciodată antete care oferă nume de fișiere

--retry

continuă să încerce să deschidă un fișier dacă acesta pare să fie inaccesibil

-s, --sleep-interval=N

cu -f, doarme timp de aproximativ N secunde (implicit 1.0) între iterații; cu inotify și --pid=P, verifică procesul P cel puțin o dată la fiecare N secunde.

-v, --verbose

afișează întotdeauna antete care oferă nume de fișiere

-z, --zero-terminated

delimitatorul de linie este NUL, nu linie nouă

--help

afișează acest mesaj de ajutor și iese

--version

afișează informațiile despre versiune și iese

NUM poate avea un sufix multiplicator: b 512, kB 1000, K 1024, MB 1000*1000, M 1024*1024, GB 1000*1000*1000, G 1024*1024*1024, ș.a.m.d. pentru T, P, E, Z, Y. Prefixele binare pot fi folosite, de asemenea: KiB=K, MiB=M, ș.a.m.d.

Cu --follow (-f), tail urmează în mod implicit descriptorul de fișier, ceea ce înseamnă că, chiar dacă un fișier este redenumit, tail va continua să urmărească sfârșitul acestuia. Acest comportament implicit nu este de dorit atunci când doriți cu adevărat să urmăriți numele real al fișierului, nu descriptorul de fișier (de exemplu, rotația jurnalului). În acest caz, utilizați --follow= nume. Acest lucru face ca tail să urmărească fișierul numit într-un mod care se adaptează la redenumire, eliminare și creare.

AUTOR¶

Scris de Paul Rubin, David MacKenzie, Ian Lance Taylor, și Jim Meyering.

RAPORTAREA ERORILOR¶

Ajutor online GNU coreutils: <https://www.gnu.org/software/coreutils/>
Raportați orice erori de traducere la: <https://translationproject.org/team/ro.html>

DREPTURI DE AUTOR¶

Drepturi de autor © 2022 Free Software Foundation, Inc. Licența GPLv3+: GNU GPL versiunea 3 sau ulterioară <https://gnu.org/licenses/gpl.html>.
Acesta este software liber: sunteți liber să-l modificați și să-l redistribuiți. Nu există NICIO GARANȚIE, în limitele prevăzute de lege.

CONSULTAȚI ȘI¶

head(1)

Documentația completă este disponibilă la <https://www.gnu.org/software/coreutils/tail>
sau local rulând comanda: «info '(coreutils) tal invocation'»

TRADUCERE¶

Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.