Nicio eroare

Erori ale sistemului de fișiere corectate

Sistemul trebuie să fie repornit

Erori ale sistemului de fișiere lăsate necorectate

Eroare operațională

Eroare de utilizare sau de sintaxă

Verificare anulată la cererea utiizatorului

Eroare în biblioteca partajată

Creează un fișier de blocare exclusivă flock(2) (/run/fsck/<denumiredisk>.lock) pentru dispozitivul de tip „whole-disk” (întregul disc). Această opțiune poate fi utilizată numai cu un singur dispozitiv (aceasta înseamnă că -A și -l se exclud reciproc). Această opțiune este recomandată atunci când sunt executate mai multe instanțe fsck în același timp. Opțiunea este ignorată atunci când este utilizată pentru mai multe dispozitive sau pentru discuri care nu se rotesc. fsck nu blochează dispozitivele subiacente atunci când este executat pentru a verifica dispozitive stivuite (de exemplu, MD sau DM) - această funcție nu este încă implementată.

Raportează anumite statistici pentru fiecare «fsck» atunci când se termină. Aceste statistici includ starea de ieșire, dimensiunea maximă a setului de execuție (în kiloocteți), timpul scurs în toate ceasurile și timpul de procesor al utilizatorului și al sistemului utilizat de execuția «fsck». De exemplu:

/dev/sda1: status 0, rss 92828, real 4.002804, user 2.677592, sys 0.86186

Aplicațiile de interfață grafică cu utilizatorul (GUI) pot specifica un descriptor de fișier fd, caz în care informațiile despre bara de progres vor fi trimise la acel descriptor de fișier într-un format analizabil de către mașină. De exemplu:

/dev/sda1 0 92828 4.002804 2.677592 0.86186

Serializează operațiile fsck. Aceasta este o idee bună în cazul în care verificați mai multe sisteme de fișiere, iar verificatoarele sunt în mod interactiv. (Notă: e2fsck(8) rulează în mod implicit în mod interactiv. Pentru a face ca e2fsck(8) să ruleze într-un mod non-interactiv, trebuie să specificați fie opțiunea -p sau -a, dacă doriți ca erorile să fie corectate automat, fie opțiunea -n dacă nu doriți acest lucru).

Specifică tipul (tipurile) de sistem de fișiere care urmează să fie verificat. Atunci când se specifică fanionul -A, se verifică numai sistemele de fișiere care se potrivesc cu listă-sisteme-fișiere. Parametrul listă-sisteme-fișiere este o listă de sisteme de fișiere și specificații de opțiuni, separate prin virgule. Toate sistemele de fișiere din această listă, separate prin virgule, pot fi precedate de un operator de negație "no" sau "!", care solicită să se verifice numai sistemele de fișiere care nu sunt enumerate în listă-sisteme-fișiere. Dacă niciunul dintre sistemele de fișiere din listă-sisteme-fișiere nu este precedat de un operator de negație, se verifică numai sistemele de fișiere enumerate.

Specificatorii de opțiuni pot fi incluși în lista listă-sisteme-fișiere separată prin virgule. Aceștia trebuie să aibă formatul opts=opțiune-sistem-fișiere. Dacă este prezent un specificator de opțiuni, atunci vor fi verificate numai sistemele de fișiere care conțin opțiune-sistem-fișiere în câmpul de opțiuni de montare din /etc/fstab. Dacă specificatorul de opțiuni este prefixat de un operator de negație, atunci vor fi verificate numai acele sisteme de fișiere care nu conțin opțiune-sistem-fișiere în câmpul opțiunilor de montare din /etc/fstab.

De exemplu, dacă opts=ro apare în listă-sisteme-fișiere, atunci vor fi verificate numai sistemele de fișiere listate în /etc/fstab cu opțiunea ro.

Pentru compatibilitatea cu distribuțiile Mandrake ale căror scripturi de pornire depind de o modificare neautorizată a interfeței de utilizare a programului fsck, dacă un tip de sistem de fișiere loop este găsit în listă-sisteme-fișiere, acesta este tratat ca și cum opts=loop ar fi fost specificat ca argument al opțiunii -t.

În mod normal, tipul sistemului de fișiere este dedus prin căutarea sistem-fișiere în fișierul /etc/fstab și prin utilizarea intrării corespunzătoare. În cazul în care tipul nu poate fi dedus și există un singur sistem de fișiere dat ca argument la opțiunea -t, fsck va utiliza tipul de sistem de fișiere specificat. În cazul în care acest tip nu este disponibil, se utilizează tipul de sistem de fișiere implicit (în prezent ext2).

Examinează fișierul /etc/fstab și încearcă să verifice toate sistemele de fișiere într-o singură rulare. Această opțiune este utilizată de obicei din fișierul de inițializare a sistemului /etc/rc, în loc de mai multe comenzi pentru verificarea câte unui singur sistem de fișiere.

Sistemul de fișiere rădăcină va fi verificat mai întâi, cu excepția cazului în care este specificată opțiunea -P (a se vedea mai jos). După aceea, sistemele de fișiere vor fi verificate în ordinea specificată de câmpul fs_passno (al șaselea) din fișierul /etc/fstab. Sistemele de fișiere cu o valoare fs_passno de 0 sunt sărite și nu sunt verificate deloc. Sistemele de fișiere cu o valoare fs_passno mai mare decât zero vor fi verificate în ordine, sistemele de fișiere cu cel mai mic număr fs_passno fiind verificate primele. În cazul în care există mai multe sisteme de fișiere cu același număr de trecere, fsck va încerca să le verifice în paralel, deși va evita să ruleze verificări multiple ale sistemelor de fișiere pe același disc fizic.

fsck nu verifică dispozitivele stivuite (RAID, dm-crypt, ...) în paralel cu orice alt dispozitiv. A se vedea mai jos pentru configurația FSCK_FORCE_ALL_PARALLEL. Sistemul de fișiere /sys este utilizat pentru a determina dependențele dintre dispozitive.

Prin urmare, o configurație foarte frecventă în fișierele /etc/fstab este de a configura sistemul de fișiere rădăcină pentru a avea o valoare fs_passno de 1 și de a configura toate celelalte sisteme de fișiere pentru a avea o valoare fs_passno de 2. Acest lucru va permite lui fsck să ruleze automat verificatori de sisteme de fișiere în paralel, dacă este avantajos să facă acest lucru. Administratorii de sistem ar putea alege să nu folosească această configurație dacă trebuie să evite din anumite motive să ruleze mai multe verificări ale sistemului de fișiere în paralel - de exemplu, dacă mașina în cauză are puțină memorie, astfel încât paginarea excesivă este o problemă.

fsck nu verifică în mod normal dacă dispozitivul există înainte de a apela un verificator specific sistemului de fișiere. Prin urmare, dispozitivele inexistente pot face ca sistemul să intre în modul de reparare a sistemului de fișiere în timpul pornirii dacă verificatorul specific sistemului de fișiere returnează o eroare fatală. Opțiunea de montare /etc/fstab nofail poate fi utilizată pentru ca fsck să ignore dispozitivele inexistente. fsck omite, de asemenea, dispozitivele inexistente care au tipul special de sistem de fișiere auto.

Afișează barele de completare/progres pentru acele verificatoare de sisteme de fișiere (în prezent numai pentru ext[234]) care le acceptă. fsck va gestiona verificatoarele de sisteme de fișiere astfel încât numai unul dintre ele să afișeze o bară de progres la un moment dat. Interfețele GUI pot specifica un descriptor de fișier fd, caz în care informațiile privind bara de progres vor fi trimise la acel descriptor de fișier.

Nu verifică sistemele de fișiere montate și returnează o stare de ieșire de 0 pentru sistemele de fișiere montate.

Nu execută nicio acțiune, doar arată ceea ce s-ar face.

Când este activat fanionul -A, se verifică sistemul de fișiere rădăcină în paralel cu celelalte sisteme de fișiere. Acesta nu este cel mai sigur lucru din lume, deoarece, dacă sistemul de fișiere rădăcină este pus la îndoială, lucruri precum executabilul e2fsck(8) ar putea fi corupt! Această opțiune este oferită în principal pentru acei administratori de sistem care nu doresc să repartizeze sistemul de fișiere rădăcină pentru a fi mic și compact (ceea ce este într-adevăr soluția corectă).

Atunci când sunt verificate toate sistemele de fișiere cu indicatorul -A, se omite sistemul de fișiere rădăcină. (Acest lucru este util în cazul în care sistemul de fișiere rădăcină a fost deja montat în regim de citire-scriere).

Nu afișează titlul la pornire.

Produce ieșiri detaliate, inclusiv toate comenzile specifice sistemului de fișiere care sunt executate.

Afișează acest mesaj de ajutor și iese.

Afișează informațiile despre versiune și iese.

Dacă această variabilă de mediu este definită, fsck va încerca să verifice în paralel toate sistemele de fișiere specificate, indiferent dacă sistemele de fișiere par a fi pe același dispozitiv. (Acest lucru este util în cazul sistemelor RAID sau al sistemelor de stocare de înalt nivel, cum ar fi cele vândute de companii precum IBM sau EMC). Rețineți că valoarea fs_passno este în continuare utilizată.

Această variabilă de mediu va limita numărul maxim de verificatori de sisteme de fișiere care pot funcționa în același timp. Acest lucru permite configurațiilor care au un număr mare de discuri să evite ca fsck să pornească prea mulți verificatori de sisteme de fișiere în același timp, ceea ce ar putea supraîncărca resursele de CPU și de memorie disponibile pe sistem. Dacă această valoare este zero, atunci poate fi inițiat un număr nelimitat de procese. Aceasta este în prezent valoarea implicită, dar versiunile viitoare ale fsck ar putea încerca să determine automat câte verificări ale sistemului de fișiere pot fi rulate pe baza colectării datelor contabilizate de la sistemul de operare.

Variabila de mediu PATH este utilizată pentru a găsi verificatoarele de sistem de fișiere.

Această variabilă de mediu permite administratorului de sistem să înlocuiască locația standard a fișierului /etc/fstab. De asemenea, este utilă pentru dezvoltatorii care testează fsck.

activează ieșirea de depanare a libblkid.

activează ieșirea de depanare a libmount.