Primul câmp („fs_spec”, specificare_sistem-fișiere).¶

Acest câmp descrie dispozitivul special de blocuri, sistemul de fișiere la distanță sau imaginea sistemului de fișiere pentru dispozitivul de buclă care urmează să fie montat sau fișierul spațiului de interschimb(swap) sau dispozitivul spațiului de interschimb(swap) care urmează să fie activat.

Pentru montările obișnuite, acesta va conține (o legătură către) un nod de dispozitiv special de bloc (așa cum este creat de mknod(2)) pentru dispozitivul care urmează să fie montat, cum ar fi /dev/cdrom sau /dev/sdb7. Pentru montările NFS, acest câmp este <gazda>:<dir>, de exemplu, knuth.aeb.nl:/. Pentru sistemele de fișiere fără stocare, se poate utiliza orice șir de caractere, care va apărea în ieșirea df(1), de exemplu. Utilizarea tipică este proc pentru procfs; mem, none, sau tmpfs pentru tmpfs. Alte sisteme de fișiere speciale, cum ar fi udev și sysfs, nu sunt de obicei listate în fstab.

LABEL=<eticheta> sau UUID=<uuid> pot fi date în locul unui nume de dispozitiv. Aceasta este metoda recomandată, deoarece numele dispozitivelor sunt adesea o coincidență a ordinii de detectare a componentelor fizice și se pot schimba atunci când se adaugă sau se elimină alte discuri. De exemplu, „LABEL=Pornire” sau „UUID=3e6be9de-8139-11d1-9106-a43f08d823a6”. (Utilizați un instrument specific sistemului de fișiere, cum ar fi e2label(8), xfs_admin(8) sau fatlabel(8) pentru a defini ETICHETELE pe sistemele de fișiere).

De asemenea, este posibil să se utilizeze PARTUUID= și PARTLABEL=. Acești identificatori de partiții sunt acceptați, de exemplu, pentru GUID Partition Table (GPT).

Consultați mount(8), blkid(8) sau lsblk(8) pentru mai multe detalii despre identificatorii de dispozitiv.

Rețineți că mount(8) utilizează UUID-uri ca șiruri de caractere. Reprezentarea șirului UUID trebuie să se bazeze pe caractere minuscule. Dar atunci când se specifică ID-ul de volum al sistemelor de fișiere FAT sau NTFS se folosesc caractere majuscule (de exemplu UUID="A40D-85E7" sau UUID="61DB7756DB7779B3").

Al doilea câmp („fs_file”, fișierul_sistemului-de-fișiere).¶

Acest câmp descrie punctul de montare (ținta) pentru sistemul de fișiere. Pentru spațiul de interschimb(swap), acest câmp trebuie specificat ca fiind „none” (niciunul). În cazul în care numele punctului de montare conține spații sau tabulatoare, acestea pot fi redate sub forma „\040” și, respectiv, „\011”.

Al treilea câmp („fs_vfstype”, sistem-fișiere_tip-sistem-fișiere-virtual).¶

Acest câmp descrie tipul de sistem de fișiere. Linux acceptă multe tipuri de sisteme de fișiere: ext4, xfs, btrfs, f2fs, vfat, ntfs, hfsplus, tmpfs, sysfs, proc, iso9660, udf, squashfs, nfs, cifs și multe altele. Pentru mai multe detalii, consultați mount(8).

O intrare swap denotă un fișier sau o partiție care urmează să fie utilizată pentru spațiul de interschimb, cf. swapon(8). O intrare none este utilă pentru montarea de tip „bind” sau „move”.

Se pot specifica mai multe tipuri într-o listă despărțită prin virgule.

mount(8) și umount(8) acceptă subtipuri de sisteme de fișiere. Subtipul este definit prin sufixul „.subtip”. De exemplu, „fuse.sshfs”. Se recomandă utilizarea notației de subtip mai degrabă decât adăugarea oricărui prefix la primul câmp fstab (de exemplu, „sshfs#exemplu.com” este depreciat).

Al patrulea câmp („fs_mntops”, opțiuni-montare_sistem-fișiere).¶

Acest câmp descrie opțiunile de montare asociate cu sistemul de fișiere.

Acesta este format ca o listă de opțiuni separate prin virgule și este opțional pentru mount(8) sau swapon(8). Convenția uzuală este de a utiliza cel puțin cuvântul cheie „defaults” acolo.

De obicei, conține tipul de montare (ro, doar-citire sau rw, citire-scriere; implicit rw), plus orice opțiune suplimentară corespunzătoare tipului de sistem de fișiere (inclusiv opțiuni de ajustare a performanței). Pentru detalii, consultați mount(8) sau swapon(8).

Opțiunile de bază independente de sistemul de fișiere sunt:

defaults

noauto

user

owner

comment

nofail

Al cincilea câmp („fs_freq”, frecvență_sistem-fișiere).¶

Acest câmp este utilizat de dump(8) pentru a determina ce sisteme de fișiere trebuie să fie descărcate. În cazul în care nu este prezent, valoarea implicită este zero ( nu se efectuează descărcarea).

Al șaselea câmp („fs_passno”, număr-ordine-de-verificare_sistem-fișiere).¶

Acest câmp este utilizat de fsck(8) pentru a determina ordinea în care sunt efectuate verificările sistemului de fișiere la pornire. Sistemul de fișiere rădăcină ar trebui să fie specificat cu fs_passno 1. Alte sisteme de fișiere ar trebui să aibă fs_passno 2. Sistemele de fișiere din cadrul unei unități vor fi verificate secvențial, dar sistemele de fișiere de pe unități diferite vor fi verificate în același timp pentru a utiliza paralelismul disponibil în dispozitivul fizic. Dacă nu este prezentă, valoarea implicită este zero (nu se verifică sistemul de fișiere).