Afișează valorile actuale ale configurației regionale a sistemului și ale aranjamentului de tastatură. Dacă nu este specificată nicio comandă, aceasta este valoarea implicită.

Adăugată în versiunea 195.

Stabilește configurația regională a sistemului. Aceasta acceptă o singură regiune, cum ar fi „en_US.UTF-8”, sau acceptă una sau mai multe atribuiri de parametri regionali, cum ar fi „LANG=de_DE.utf8”, „LC_MESSAGES=en_GB.utf8” și așa mai departe. În cazul în care este furnizată o variabilă regională fără nume de variabilă, atunci se va stabili variabila regională „LANG=”. A se vedea locale(7) pentru detalii privind parametrii disponibili și semnificațiile acestora. Folosiți list-locales pentru o listă de locale disponibile (a se vedea mai jos).

Adăugată în versiunea 195.

Listează localitățile disponibile, utile pentru configurarea cu set-locale.

Adăugată în versiunea 195.

Stabilește aranjamentul tastaturii de sistem pentru consolă și X11. Aceasta acceptă un nume de aranjament (cum ar fi „de” sau „us”) și, eventual, un al doilea nume pentru a defini un aranjament alternativ de tastatură. Cu excepția cazului în care se trece --no-convert, configurația selectată este, de asemenea, aplicată de asemenea ca aranjament de tastatură de sistem implicit al X11, după ce este convertită în cel mai apropiat aranjament de tastatură X11 corespunzător. Folosiți list-keymaps pentru o listă a aranjamentelor de tastatură disponibile (a se vedea mai jos).

Adăugată în versiunea 195.

Afișează lista aranjamentelor de tastatură disponibile pentru consolă, utilă pentru configurarea cu set-keymap.

Adăugată în versiunea 195.

Stabilește aranjamentul implicit al tastaturii de sistem pentru X11 și consola virtuală&. Aceasta primește un nume de aranjament al tastaturii (cum ar fi „de” sau „us”) și, eventual, un model, o variantă și opțiuni, a se vedea kbd(4) pentru detalii. Cu excepția cazului în care se pasează --no-convert, configurația selectată este aplicată și ca aranjament de tastatură a consolei de sistem, după ce este convertită în cel mai apropiat aranjament de tastatură a consolei.

Adăugată în versiunea 195.

Listează modelele de tastatură X11 disponibile, aranjamente, variante și opțiuni, utile pentru configurarea cu set-keymap. Comanda list-x11-keymap-variants acceptă opțional un parametru de aranjament pentru a limita rezultatul la variantele adecvate pentru aranjamentul specificat.

Adăugată în versiunea 201.

Nu „eclipsează” (nu scurtează) ieșirea.

Adăugată în versiunea 257.

Dacă se invocă set-keymap sau set-x11-keymap și este trecută această opțiune, atunci aranjamentul de tastatură nu va fi convertit de la consolă la X11, respectiv de la X11 la consolă.

Adăugată în versiunea 195.

Executați operația de la distanță. Specificați un nume de gazdă sau un nume de utilizator și un nume de gazdă separate prin „@”, pentru a vă conecta. Numele de gazdă poate fi opțional sufixat de un port pe care ascultă ssh, separat prin „:”, și apoi de un nume de container, separat prin „/”, care se conectează direct la un container specific de pe gazda specificată. Aceasta va folosi SSH pentru a comunica cu instanța managerului mașinii la distanță. Numele containerelor pot fi enumerate cu machinectl -H HOST. Puneți adresele IPv6 în paranteze drepte.

Executarea operației pe un container local. Specificați un nume de container la care să vă conectați, prefixat opțional de un nume de utilizator cu care să vă conectați și de un caracter de separare „@”. Dacă șirul special „.host” este utilizat în locul numelui containerului, se realizează o conexiune la sistemul local (ceea ce este util pentru a se conecta la un anumit utilizator «user bus»: „--user --machine=lennart@.host”). Dacă nu se folosește sintaxa „@”, conexiunea se face ca utilizator root. În cazul în care se utilizează sintaxa „@”, fie partea stângă, fie partea dreaptă poate fi omisă (dar nu ambele), caz în care numele de utilizator local și „.host” sunt implicite.

Nu solicită autentificarea utilizatorului pentru operații privilegiate.

Afișează acest mesaj de ajutor și iese.

Afișează informațiile despre versiune și iese.

Nu canalizează (pipe) ieșirea către un paginator.

Nivelul maxim de jurnalizare a mesajelor emise (mesajele cu un nivel de jurnalizare mai mare, adică cele mai puțin importante, vor fi suprimate). Acceptă o listă de valori separate prin virgule. O valoare poate fi fie una dintre (în ordinea descrescătoare a importanței) emerg, alert, crit, err, warning, notice, info, debug, fie un număr întreg în intervalul 0...7. Pentru mai multe informații, consultați syslog(3). Fiecare valoare poate fi prefixată opțional cu unul dintre console, syslog, kmsg sau journal urmat de două puncte pentru a stabili nivelul maxim de jurnal pentru acea țintă de jurnal specifică (de exemplu, SYSTEMD_LOG_LEVEL=debug,console:info specifică jurnalizarea la nivel de depanare, cu excepția cazului în care se înregistrează la consolă, care ar trebui să fie la nivel info). Rețineți că nivelul maxim global de jurnalizare are prioritate față de orice nivel maxim de jurnalizare pentru fiecare țintă în parte.

Un boolean. Dacă este adevărat „true”, mesajele scrise pe tty vor fi colorate în funcție de prioritate.

Această configurare este utilă numai atunci când mesajele sunt scrise direct în terminal, deoarece journalctl(1) și alte instrumente care afișează jurnalele vor colora mesajele în funcție de nivelul de jurnalizare.

Un boolean. Dacă este adevărat „true”, mesajele din jurnalul consolei vor fi prefixate cu un marcaj de timp.

Această configurare este utilă numai atunci când mesajele sunt scrise direct în terminal sau într-un fișier, deoarece journalctl(1) și alte instrumente care afișează jurnalele vor atașa singure marcajele de timp pe baza metadatelor de intrare.

Un boolean. Dacă este adevărat „true”, mesajele vor fi prefixate cu un nume de fișier și un număr de linie din codul sursă de unde provine mesajul.

Rețineți că, oricum, locația jurnalului este adesea atașată ca metadate la intrările din jurnal. Includerea acesteia direct în textul mesajului poate fi totuși convenabilă pentru depanarea programelor.

Un boolean. Dacă este adevărat „true”, mesajele vor fi prefixate cu identificatorul numeric curent al firului de execuție (TID).

Rețineți că aceste informații sunt atașate oricum ca metadate la intrările din jurnal&. Includerea acestora direct în textul mesajului poate fi totuși convenabilă pentru depanarea programelor.

Destinația pentru mesajele de jurnal. Una dintre următoarele opțiuni: console (jurnal către tty-ul atașat), console-prefixed (jurnal către tty-ul atașat, dar cu prefixe care codifică nivelul de jurnal și „facilitatea”, a se vedea syslog(3), kmsg (jurnal către memoria tampon circulară de jurnal din nucleu), journal (jurnal în jurnal), journal-or-kmsg (jurnal în jurnal dacă este disponibil, iar în caz contrar în kmsg), auto (determină automat ținta de jurnal corespunzătoare, implicit), null (dezactivează ieșirea de jurnal).

Dacă să se limiteze „ratelimit” (viteza limită) a kmsg sau nu. Preia un boolean. Valoarea implicită este „true”. Dacă este dezactivată, systemd nu va limita viteza mesajelor scrise în kmsg.

Paginatorul care trebuie utilizat atunci când nu este dată opțiunea --no-pager. $SYSTEMD_PAGER este utilizată dacă este definită; în caz contrar este utilizată $PAGER. Dacă nici $SYSTEMD_PAGER și nici $PAGER nu sunt configurate, se încearcă pe rând un set de implementări de paginator bine cunoscute, inclusiv less(1) și more(1), până când se găsește una. În cazul în care nu se descoperă nici o implementare de paginator, nu se invocă nici un paginator. Configurarea acestei variabile de mediu la un șir de caractere gol sau la valoarea "cat" este echivalentă cu pasarea opțiunii --no-pager.

Notă: dacă $SYSTEMD_PAGERSECURE nu este configurată, $SYSTEMD_PAGER și $PAGER pot fi utilizate numai pentru a dezactiva paginatorul (cu "cat" sau ""), iar în caz contrar sunt ignorate.

Ignoră opțiunile transmise către less (implicit „FRSXMK”).

Utilizatorii ar putea dori să modifice în special două opțiuni:

K

X

Rețineți că definirea variabilei de mediu obișnuite $LESS nu are niciun efect pentru invocările less de către instrumentele systemd.

A se vedea less(1) pentru mai multe informații.

Ignoră setul de caractere transmis către less (în mod implicit „utf-8”, dacă terminalul de invocare se determină a fi compatibil UTF-8).

Rețineți că definirea variabilei de mediu obișnuite $LESSCHARSET nu are niciun efect pentru invocările less de către instrumentele systemd.

Comenzile comune ale paginatorului, cum ar fi less(1), pe lângă „paginare”, adică derularea prin datele de ieșire, permit deschiderea sau scrierea în alte fișiere și executarea de comenzi arbitrare în shell. Atunci când comenzile sunt invocate cu privilegii ridicate, de exemplu sub sudo(8) sau pkexec(1), paginatorul devine o limită de securitate. Trebuie avut grijă ca numai programele cu funcționalitate strict limitată să fie utilizate ca paginator, iar caracteristicile interactive neintenționate, cum ar fi deschiderea sau crearea de noi fișiere sau pornirea de subprocese, să nu fie permise. „Modul securizat” pentru paginator poate fi activat conform descrierii de mai jos, dacă paginatorul acceptă acest lucru (majoritatea paginatorilor nu sunt scriși într-un mod care să ia în considerare acest lucru). Se recomandă fie activarea explicită a „modului securizat”, fie dezactivarea completă a paginatorului folosind --no-pager sau PAGER=cat atunci când se permite utilizatorilor de neîncredere să execute comenzi cu privilegii ridicate.

Această opțiune are un argument boolean. Atunci când este definită la true, „modul securizat” al paginatorului este activat. În „modul securizat”, LESSSECURE=1 va fi activată atunci când se apelează paginatorul, ceea ce indică paginatorului să dezactiveze comenzile care deschid sau creează fișiere noi sau care pornesc subprocese noi. În prezent, numai less(1) este cunoscut că înțelege această variabilă și implementează „modul securizat”.

Atunci când este definită la false, nu se aplică nicio limitare paginatorului. Definirea SYSTEMD_PAGERSECURE=0 sau neeliminarea acestuia din mediul moștenit poate permite utilizatorului să invoce comenzi arbitrare.

Atunci când $SYSTEMD_PAGERSECURE nu este activată, instrumentele systemd încearcă să afle automat dacă „modul securizat” ar trebui activat și dacă paginatorul îl acceptă. „Modul securizat” este activat dacă UID-ul efectiv nu este același cu cel al proprietarului sesiunii de conectare, a se vedea geteuid(2) și sd_pid_get_owner_uid(3), sau atunci când rulează sub sudo(8) sau instrumente similare ($SUDO_UID este stabilit la [1]). În aceste cazuri, SYSTEMD_PAGERSECURE=1 va fi activată, iar paginatoarele care nu sunt cunoscute ca implementând „modul securizat” nu vor fi utilizate deloc. Rețineți că această autodetecție acoperă doar cele mai comune mecanisme de ridicare a privilegiilor și este concepută ca o soluție de conveniență. Se recomandă definirea explicită a $SYSTEMD_PAGERSECURE sau dezactivarea paginatorului.

Rețineți că, pentru ca variabilele $SYSTEMD_PAGER sau $PAGER să fie respectate, în afară de dezactivarea paginatorului, $SYSTEMD_PAGERSECURE trebuie să fie definită de asemenea.

Primește un argument boolean. Când este „true” (adevărat), systemd și utilitățile aferente vor folosi culori în rezultatul lor, în caz contrar rezultatul va fi monocrom. În plus, variabila poate lua una dintre următoarele valori speciale: „16”, „256” pentru a restricționa utilizarea culorilor la baza 16 sau 256 de culori ANSI, respectiv. Acest lucru poate fi specificat pentru a anula decizia automată bazată pe $TERM și la care este conectată consola.

Valoarea trebuie să fie un boolean. Controlează dacă trebuie să se genereze legături pe care se poate face clic în emulatoarele de terminal care acceptă acest lucru. Acest lucru poate fi specificat pentru a anula decizia pe care systemd o ia pe baza $TERM și a altor condiții.