Scroll to navigation

ROUTE(8) Manualul administratorului de sisteme Linux ROUTE(8)

NUME

route - afișează / manipulează tabelul de direcționare IP

SINOPSIS

route [-CFvnNee] [-A family |-4|-6]

[-v] [-A familia |-4|-6] add [-net|-host] ținta [netmask mască-rețea] [gw poartă-acces] [metric N] [mss M] [window fereastră] [irtt I] [reject] [mod] [dyn] [reinstate] [[dev] interfața]
[-v] [-A familia |-4|-6] del [-net|-host] ținta [gw poartă-acces] [netmask mască-rețea] [metric M] [[dev] interfața]
[-V] [--version] [-h] [--help]

DESCRIERE

route manipulează tabelele de direcționare IP ale nucleului. Utilizarea sa principală este de a configura rute statice către anumite gazde sau rețele prin intermediul unei interfețe după ce aceasta a fost configurată cu programul ifconfig(8).

Atunci când se utilizează opțiunile add sau del, route modifică tabelele de direcționare. Fără aceste opțiuni, route afișează conținutul actual al tabelelor de direcționare.

OPȚIUNI

utilizează familia de adrese specificată (de exemplu, „inet”). Utilizați route --help pentru o listă completă. Puteți utiliza -6 ca alias pentru --inet6 și -4 ca alias pentru -A inet.

operează pe tabela de direcționare FIB („Forwarding Information Base”, Baza de informații de redirecționare) a nucleului. Aceasta este valoarea implicită.
operate on the kernel's routing cache.
selectează modul de operare descriptiv.
afișează adrese numerice în loc să încerce să determine numele simbolice ale gazdelor. Acest lucru este util dacă încercați să determinați de ce a dispărut ruta către serverul de nume.
utilizează formatul netstat(8) pentru afișarea tabelului de direcționare. -ee va genera o linie foarte lungă cu toți parametrii din tabelul de direcționare.
șterge o rută.
adaugă o nouă rută.
ținta
rețeaua sau gazda de destinație. Puteți furniza o adresă sau un nume simbolic de rețea sau gazdă. Opțional, puteți utiliza notația /lungime-prefix în loc să folosiți opțiunea netmask.
ținta este o rețea.
ținta este o gazdă.
la adăugarea unei rute de rețea, masca de rețea care urmează să fie utilizată.
direcționarea pachetelor prin intermediul unei porți de acces.
NOTĂ: Poarta de acces specificată trebuie să fie accesibilă mai întâi. Acest lucru înseamnă, de obicei, că trebuie să configurați în prealabil o rută statică către poarta de acces. Dacă specificați adresa uneia dintre interfețele locale, aceasta va fi utilizată pentru a decide cu privire la interfața către care trebuie direcționate pachetele. Acesta este un mic truc de compatibilitate cu BSD-urile.
stabilește câmpul metric din tabelul de direcționare (utilizat de către demonii de direcționare) la M. Dacă această opțiune nu este specificată, metrica pentru familia de adrese inet6 (IPv6) are valoarea implicită „1”, iar pentru inet (IPv4) valoarea implicită este „0”. Ar trebui să specificați întotdeauna o valoare metrică explicită pentru a nu vă baza pe aceste valori implicite - acestea diferă, de asemenea, de „iproute2”.
stabilește MTU („Maximum Transmission Unit” - Unitatea maximă de transmisie) a rutei la M octeți. Rețineți că implementarea actuală a comenzii «route» nu permite opțiunea de a defini dimensiunea maximă a segmentului („Maximum Segment Size”: MSS).
stabilește dimensiunea ferestrei TCP pentru conexiunile pe această rută la fereastră octeți. Acest lucru se utilizează de obicei numai în rețelele AX.25 și cu controlorii care nu pot gestiona cadre unul după altul (consecutive).
stabilește timpul inițial de călătorie dus-întors (irtt) pentru conexiunile TCP pe această rută la I milisecunde (1-12000). Acest lucru este utilizat de obicei numai în rețelele AX.25. Dacă se omite, se utilizează valoarea implicită RFC 1122 de 300 ms.
instalează o rută de blocare, ceea ce va forța eșecul căutării unei rute. Aceasta este utilizată, de exemplu, pentru a masca rețelele înainte de a utiliza ruta implicită. Aceasta NU este pentru protecție de tip paravan de protecție.
instalează o rută dinamică sau modificată. Aceste fanioane sunt utilizate în scopuri de diagnosticare și, în general, sunt activate numai de către demonii de direcționare.
forțează ruta să fie asociată cu dispozitivul specificat, deoarece, în caz contrar, nucleul va încerca să determine singur dispozitivul (prin verificarea rutelor deja existente și a specificațiilor dispozitivelor, precum și a locului în care este adăugată ruta). În majoritatea rețelelor normale nu veți avea nevoie de aceasta.

Dacă dev interfața este ultima opțiune din linia de comandă, cuvântul dev poate fi omis, deoarece este implicit. În caz contrar, ordinea modificatorilor de traseu (metric netmask gw dev) nu contează.

EXEMPLE

adaugă intrarea normală de buclă, folosind masca de rețea 255.0.0.0.0 și asociată cu dispozitivul „lo” (presupunând că acest dispozitiv a fost anterior configurat corect cu ifconfig(8)).

adaugă o rută către rețeaua locală 192.56.76.x prin „eth0”. Cuvântul «dev» poate fi omis aici.

șterge ruta implicită curentă, care este etichetată „default” sau 0.0.0.0.0 în câmpul de destinație din tabelul de direcționare curent.

șterge ruta. Deoarece nucleul de direcționare Linux utilizează adresarea fără clasă, trebuie să specificați întotdeauna masca de rețea, care este aceeași cu cea din lista oferită de comanda «route -n».

adaugă o rută implicită (care va fi utilizată în cazul în care nicio altă rută nu corespunde). Toate pachetele care utilizează această rută vor fi redirecționate prin adresa unui nod numit „mango”. Dispozitivul care va fi utilizat efectiv pentru această rută depinde de modul în care putem ajunge la „mango” - „mango” trebuie să fie pe o rută direct accesibilă.

Adaugă ruta către gazda numită „mango” prin intermediul interfeței SLIP (presupunând că „mango” este gazda SLIP).

Această comandă adaugă rețeaua „192.57.66.x” pentru a fi transmisă prin ruta anterioară la interfața SLIP.

Aceasta este una obscură, documentată pentru ca oamenii să știe cum să o facă. Aceasta stabilește ca toate rutele IP de clasă D (multicast) să treacă prin „eth0”. Aceasta este linia corectă de configurare normală cu un nucleu multicast.

Acesta instalează o rută de respingere pentru rețeaua privată „10.x.x.x.x”.

Aceasta adaugă o rută IPv6 cu metrica specificată pentru a fi accesibilă direct prin „eth0”.

IEȘIRE

Rezultatul tabelului de direcționare al nucleului este organizat în următoarele coloane

Rețeaua de destinație sau gazda de destinație.
Adresa porții de acces sau „*” dacă nu este definită.
Masca de rețea pentru rețeaua de destinație; „255.255.255.255” pentru o destinație gazdă și „0.0.0.0.0” pentru ruta default.
Printre fanioanele posibile se numără
U (ruta este up, activă)
H (ținta este un host, o gazdă)
G (utilizează gateway, poartă de acces)
R (reinstaurare rută pentru direcționarea dinamică)
D (dinamic instalat prin demon sau redirecționare)
M (modificat de la demonul de direcționare sau redirecționare)
A (instalat de addrconf)
C (intrare cache)
! (refuzare rută)
„Distanța” până la țintă (de obicei calculată în salturi).
Numărul de referințe la această rută. (Nu este utilizat în nucleul Linux).
Numărul de căutări pentru ruta respectivă. În funcție de utilizarea opțiunilor „-F” și „-C”, va fi vorba fie de ratări ale memoriei cache a rutei (-F), fie de succese (-C).
Interfața către care vor fi trimise pachetele pentru această rută.
Dimensiunea maximă implicită a segmentului pentru conexiunile TCP pe această rută.
Dimensiunea implicită a ferestrei pentru conexiunile TCP pe această rută.
RTT („Round Trip Time”, timpul de călătorie dus-întors) inițial. Nucleul folosește acest lucru pentru a ghici cei mai buni parametri ai protocolului TCP fără a aștepta răspunsuri (posibil lente).
Numărul de intrări ARP și de rute stocate în cache care se referă la memoria cache a antetului hardware pentru ruta stocată în cache. Acesta va fi -1 dacă nu este necesară o adresă hardware pentru interfața rutei stocate în cache (de exemplu, lo).
Dacă adresa hardware pentru ruta din cache este actualizată sau nu.

FIȘIERE

/proc/net/ipv6_route
/proc/net/route
/proc/net/rt_cache

CONSULTAȚI ȘI

ethers(5), arp(8), rarp(8), route(8), ifconfig(8), netstat(8)

ISTORIC

route pentru Linux a fost scris inițial de Fred N. van Kempen, <waltje@uwalt.nl.mugnet.org> și apoi modificat de Johannes Stille și Linus Torvalds pentru pl15. Alan Cox a adăugat opțiunile mss și window pentru Linux 1.1.22. Suport irtt și fuzionare cu «netstat» de către Bernd Eckenfels.

AUTOR

În prezent este întreținut de Phil Blundell <Philip.Blundell@pobox.com> și Bernd Eckenfels <net-tools@lina.inka.de>.

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

17 februarie 2014 net-tools