table of contents
| RPM-DESIGN(7) | Miscellaneous Information Manual | RPM-DESIGN(7) |
NUME¶
rpm-design - filosofia de proiectare a RPM
DESCRIERE¶
RPM este un gestionar de software de uz general. Acesta are două componente principale: rpmbuild, care combină sursele din amonte cu metadate și instrucțiuni de compilare dintr-un „fișier spec”, precum și fișiere suplimentare și corecții(patches). Acesta permite gruparea tuturor acestor elemente într-un pachet sursă și compilarea software-ului într-un pachet binar. A doua componentă — instrumentul rpm — poate apoi instala, actualiza sau elimina pachetele după verificarea consecvenței acestora.
Obiectivele de proiectare¶
- Gestionarea software-ului de uz general
- Construirea din sursele originale
- Funcționare fără supraveghere(automată)
- pentru construirea de pachete
- pentru instalarea/actualizarea/ștergerea pachetelor
- Reproductibilitatea construcțiilor și instalărilor
- Capacitatea de verificare a pachetelor și a software-ului instalat
Gestionarea software-ului de uz general¶
RPM se deosebește de gestionarii de pachete cu scop special — cum ar fi cei destinați unui anumit limbaj de programare — prin faptul că încearcă să nu facă presupuneri cu privire la aspectul software-ului sau la modul în care acesta este împachetat. Împachetarea software-ului poate fi complicată, iar RPM ține cont de acest aspect.
Acesta oferă în continuare ajutor pentru crearea unui sistem de operare de tip POSIX. Macrocomenzile parametrizează locațiile pentru a face instrucțiunile de compilare mai generice și mai ușor de transferat între distribuții. Cu toate acestea, pachetele RPM vizează o distribuție specifică (și o versiune a acesteia). De obicei, acestea nu sunt potrivite pentru a fi instalate sau chiar construite în altă parte fără ajustări. RPM recunoaște că distribuțiile diferite au obiective diferite, ceea ce duce la decizii de proiectare diferite. Specificul (fișirele .spec) pachetelor reflectă adesea aceste aspecte.
RPM, în calitate de proiect din amonte, încearcă în continuare să împiedice distribuțiile să se diferențieze inutil, dar este conștient că tocmai aceste diferențe constituie motivul pentru care distribuțiile există în primul rând.
Implementarea rapidă a actualizărilor (de securitate)¶
Instalarea rapidă a actualizărilor este unul dintre principalele obiective de proiectare. Multe funcționalități și deciziile de proiectare care decurg din acestea susțin acest obiectiv.
Împachetarea dependențelor separat¶
Bibliotecile trebuie să fie incluse în pachete separate, iar fișierele binare trebuie să se conecteze la versiunea furnizată de pachetele de sistem. Se recomandă evitarea legării statice. Acest lucru limitează numărul de pachete care necesită actualizări sau recompilări în cazul apariției unei vulnerabilități.
Funcționare fără supraveghere(automată)¶
Instalarea și actualizarea pachetelor se realizează în mod automat și nu trebuie să necesite intervenția utilizatorului. Acest lucru permite instalarea automată a actualizărilor de securitate și a altor actualizări.
Construirea pachetelor se desfășoară, de asemenea, în mod automat. Acest lucru împiedică intervenția utilizatorului să modifice rezultatul, dar permite totodată recompilarea pachetelor — de exemplu, în cazul modificării dependențelor — la scară largă.
O rută clară de actualizare¶
Fiecare nume de pachet creează o rută de actualizare în care pachetele cu același nume și o versiune mai recentă (din punct de vedere tehnic, Epoch-Version-Release) reprezintă o actualizare pentru pachetele cu o versiune mai veche. Pachetele nu au voie să facă presupuneri cu privire la pachetele intermediare care au fost sau nu instalate.
Grupează împreună sursele, modificările și instrucțiunile de compilare¶
Pachetele sursă reunesc (grupează) sursele din amonte, patch-urile și instrucțiunile de compilare într-o singură entitate. În cazul în care este necesar să se efectueze modificări, tot ce este necesar este disponibil, inclusiv o listă a pachetelor necesare pentru a rula procesul de compilare.
Separarea sursei din amonte de corecții (patches)¶
Pachetele sursă trebuie să conțină sursele originale, nemodificate, astfel încât suma de control a acestora să poată fi verificată. Toate modificările pot fi efectuate prin aplicarea unor corecții sau prin rularea unor scripturi de compilare. Acest lucru facilitează înțelegerea modificărilor aduse software-ului de către responsabilul cu crearea pachetului. Acest aspect este important pentru a putea identifica sursa problemelor și pentru a vedea care dintre acestea sunt rezolvate în pachet — chiar dacă versiunea originală este încă vulnerabilă.
Suport pentru retro-adaptarea versiunilor software¶
O distribuție are adesea o abordare diferită în ceea ce privește remedierea problemelor software-ului față de un proiect din amonte. Proiectele din amonte se mulțumesc adesea să remedieze problemele din ultima lor versiune (sau din ultimele lor versiuni). Distribuțiile oferă adesea suport pentru o anumită versiune a fiecărui program și au nevoie ca acestea să fie remediate. Abordarea bazată pe surse și corecții facilitează considerabil gestionarea acestui aspect (deși, în ultima vreme, aceasta este extinsă prin utilizarea unor sisteme de control al versiunilor precum git(1)).
Permite pachetele de la terți¶
Deși RPM este conceput pentru a împacheta o distribuție întreagă, acesta permite în mod explicit furnizorilor terți să ofere, la rândul lor, pachete fără a deveni parte a distribuției și a proceselor acesteia.
Rpmbuild poate fi rulat local fără a fi necesar un sistem de construire complex. Dependențele sunt, în mare parte, automate și vizează bibliotecile din interiorul pachetelor, în loc să se bazeze pe convenții precum numele pachetelor. În acest fel, compatibilitatea pachetelor de la terți poate fi verificată, fără a ne limita la simpla afirmație a acestora că sunt destinate distribuției respective.
În cazul software-ului proprietar, pachetele fără sursă permit ca sursele să nu fie distribuite, ci doar instrucțiunile de compilare, pentru a păstra confidențialitatea surselor proprietare. Acestea pot fi totuși utilizate pentru a genera pachete binare în combinație cu sursele.
Gestionează toate fișierele de sistem¶
RPM preia dreptul de proprietate asupra tuturor fișierelor de sistem și asupra ciclului lor de viață. Deși pachetele pot copia fișiere în scripturile lor în momentul instalării, această practică este puternic descurajată. Chiar și fișierele care nu sunt incluse efectiv în pachet pot fi adăugate ca fișiere %ghost pentru a permite RPM să le gestioneze. Toate fișierele și directoarele de sistem ar trebui să aparțină unui pachet.
Scriptlet-urile ar trebui utilizate cu moderație. Majoritatea cazurilor de utilizare — cum ar fi actualizarea cache-urilor și a indexurilor — pot fi gestionate prin utilizarea unui fișier de declanșare central. Deși aceste fișiere pot fi modificate, ele ar trebui să aparțină în continuare unui pachet.
Verifică fișierele¶
RPM păstrează sumele de control ale tuturor fișierelor pe care le gestionează. Pachetele au sume de control și pot și trebuie să fie semnate. Fișierele care trebuie modificate pe disc — cum ar fi fișierele de configurare, bazele de date sau indexurile — pot fi marcate și sunt tratate diferit atunci când sunt modificate. În timp ce fișierele de configurare nemodificate pot fi înlocuite, cele modificate vor fi păstrate sau copiate de rezervă — în funcție de modul în care au fost împachetate.
RPM în stiva de gestionare a software-ului¶
RPM se consideră a ocupa anumite niveluri din stiva de gestionare a software-ului. Se bazează pe sisteme de compilare precum make și pe scripturile de compilare furnizate de sursa principală pentru a coordona procesul propriu-zis de compilare, lăsând în seama programelor de actualizare precum yum(8), dnf(8), zypper(8) etc. sarcina de a procura și selecta pachetele „potrivite”.
În general, stiva arată astfel:
- Scripturi de compilare din amonte (ale autorilor sursei) care utilizează instrumente precum make, cmake, ant, ...
- rpmbuild pentru a le rula prin intermediul unui fișier rpm-spec(5)
- Sisteme de construire pentru instalarea dependențelor de construire și urmărirea artefactelor de construire
- Depozite de pachete care oferă pachete binare
- Programele de instalare/actualizare care selectează și descarcă pachete
- rpm verifică integritatea și instalează/actualizează pachetele
Prin urmare, RPM reprezintă doar o componentă dintr-un set mai amplu de instrumente, iar unii utilizatori s-ar putea să nu interacționeze niciodată direct cu RPM.
Nivele de control¶
Majoritatea lucrurilor din RPM pot fi configurate prin macrocomenzi. Acest lucru permite diferiților utilizatori să le configureze și să suprascrie valorile anterioare.
Cele mai elementare sunt valorile implicite furnizate de sursa RPM. Distribuțiile pot să le suprascrie prin aplicarea de corecții sau prin furnizarea de fișiere macro noi. Pachetele pot, de asemenea, să includă fișiere macro pe care alte pachete să le utilizeze ca BuildRequires. În cele din urmă, majoritatea macrocomenzilor legate de compilare pot fi, de asemenea, suprascrise în fișierul rpm-spec(5) — oferind astfel împachetatorului (responsabilului de pachet) ultimul cuvânt.
Există câteva opțiuni de linie de comandă care permit utilizatorilor să influențeze modul în care sunt instalate pachetele, dar utilizarea lor este, în mare parte, descurajată, iar pachetele ar trebui instalate așa cum sunt.
CONSULTAȚI ȘI¶
rpm(8) rpmbuild(1) rpm-spec(5) rpm-macros(7) rpm-scriptlets(7)
TRADUCERE¶
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.
| 20 august 2026 | RPM 6.1.0 |