Listarea montărilor¶

Modul de listare este menținut doar pentru compatibilitate retroactivă.

Pentru o ieșire mai robustă și personalizabilă, utilizați findmnt(8), în special în scripturi. Rețineți că în numele punctului de montare, caracterele de control sunt înlocuite cu „?”.

Următoarea comandă listează toate sistemele de fișiere montate (de tipul tip):

Opțiunea -l adaugă etichete la această listă. A se vedea mai jos.

Indicarea dispozitivului și a sistemului de fișiere¶

Majoritatea dispozitivelor sunt indicate printr-un nume de fișier (al unui dispozitiv special de bloc), cum ar fi /dev/sda1, dar există și alte posibilități. De exemplu, în cazul unei montări NFS, dispozitiv poate arăta ca knuth.cwi.nl:/dir.

Numele dispozitivelor din partițiile de disc sunt instabile; reconfigurarea componentelor fizice, precum și adăugarea sau eliminarea unui dispozitiv pot provoca modificări ale numelor. Acesta este motivul pentru care se recomandă insistent utilizarea identificatorilor de sistem de fișiere sau de partiții, cum ar fi UUID sau LABEL. Identificatorii (marcajele) suportate în prezent:

LABEL=eticheta

UUID=uuid

PARTLABEL=eticheta

PARTUUID=uuid

ID=id

Comanda lsblk --fs oferă o imagine de ansamblu a sistemelor de fișiere, LABEL-urilor și UUID-urilor de pe dispozitivele de bloc disponibile. Comanda blkid -p <dispozitiv> oferă detalii despre un sistem de fișiere de pe dispozitivul specificat.

Nu uitați că nu există nicio garanție că UUID-urile și etichetele (labels) sunt cu adevărat unice, mai ales dacă mutați, partajați sau copiați dispozitivul. Utilizați lsblk -o +UUID,PARTUUID pentru a verifica dacă UUID-urile sunt într-adevăr unice în sistemul dumneavoastră.

Configurația recomandată este de a utiliza marcaje (de exemplu, UUID=uuid) mai degrabă decât legăturile simbolice udev /dev/disk/by-{label,uuid,id,partuuid,partlabel} în fișierul /etc/fstab. Etichetele sunt mai ușor de citit, mai robuste și mai portabile. Comanda mount(8) utilizează în mod intern legăturile simbolice udev, astfel încât utilizarea legăturilor simbolice în /etc/fstab nu are niciun avantaj față de etichete. Pentru mai multe detalii, consultați libblkid(3).

Sistemul de fișiere proc nu este asociat cu un dispozitiv special, iar atunci când îl montați, puteți utiliza un cuvânt cheie arbitrar - de exemplu, proc - în locul unei specificații de dispozitiv. (Alegerea obișnuită none este mai puțin fericită: mesajul de eroare: „none already mounted” (niciunul deja montat) de la mount poate fi derutant).

Fișierele „/etc/fstab”, „/etc/mtab” și „/proc/mounts”¶

Fișierul /etc/fstab (a se vedea fstab(5)), poate conține linii care descriu ce dispozitive sunt montate de obicei, unde sunt montate, folosind ce opțiuni. Locația implicită a fișierului fstab(5) poate fi suprascrisă cu opțiunea de linie de comandă --fstab ruta (a se vedea mai jos pentru mai multe detalii).

Comanda

(de obicei dată într-un script de pornire) face ca toate sistemele de fișiere menționate în fstab (de tipul corespunzător și/sau având sau nu opțiunile corespunzătoare) să fie montate așa cum este indicat, cu excepția celor a căror linie conține cuvântul cheie noauto. Adăugarea opțiunii -F va face ca mount să se bifurce, astfel încât sistemele de fișiere să fie montate în paralel.

Când montați un sistem de fișiere menționat în fstab sau mtab, este suficient să specificați în linia de comandă doar dispozitivul sau doar punctul de montare.

Programele mount și umount(8) păstrau în mod tradițional o listă a sistemelor de fișiere montate în prezent în fișierul /etc/mtab. Suportul pentru /etc/mtab clasic obișnuit este complet dezactivat în mod implicit la compilare, deoarece pe sistemele Linux actuale este mai bine ca /etc/mtab să fie în schimb o legătură simbolică către /proc/mounts. Fișierul mtab obișnuit menținut în spațiul utilizatorului nu poate funcționa în mod fiabil cu spațiile de nume, containerele și alte caracteristici avansate ale Linux. Dacă suportul mtab obișnuit este activat, atunci este posibil să se utilizeze atât fișierul, cât și legătura simbolică.

Dacă nu se furnizează niciun argument pentru mount, se afișează lista de sisteme de fișiere montate.

Dacă doriți să suprascrieți opțiunile de montare din /etc/fstab, trebuie să utilizați opțiunea -o:

și apoi opțiunile de montare din linia de comandă vor fi adăugate la lista de opțiuni din /etc/fstab. Acest comportament implicit poate fi modificat cu ajutorul opțiunii --options-mode din linia de comandă. Comportamentul obișnuit este ca ultima opțiune să primeze în cazul în care există opțiuni conflictuale.

Programul mount nu citește fișierul /etc/fstab dacă sunt specificate atât dispozitiv (sau LABEL, UUID, ID, PARTUUID sau PARTLABEL), cât și dir. De exemplu, pentru a monta dispozitivul oarecare la /dir:

Acest comportament implicit poate fi modificat prin utilizarea opțiunii de linie de comandă --options-source-force pentru a citi întotdeauna configurația din fstab. Pentru utilizatorii care nu sunt utilizatori „superman” ;-), mount citește întotdeauna configurația din fstab.

Montări fără superutilizator¶

În mod normal, numai superutilizatorul poate monta sisteme de fișiere. Cu toate acestea, atunci când fstab conține opțiunea user pe o linie, oricine poate monta sistemul de fișiere corespunzător.

Astfel, dată fiind o linie

orice utilizator poate monta sistemul de fișiere iso9660 care se găsește pe un CDROM inserat folosind comanda:

Rețineți că mount este foarte strict în ceea ce privește utilizatorii non-root și toate rutele specificate în linia de comandă sunt verificate înainte ca fstab să fie analizat sau să fie executat un program de ajutor. Se recomandă cu tărie utilizarea unui punct de montare valid pentru a specifica sistemul de fișiere, în caz contrar mount poate eșua. De exemplu, nu este o idee bună să folosiți sursa NFS sau CIFS în linia de comandă.

Începând cu util-linux 2.35, mount nu mai iese atunci când permisiunile utilizatorului sunt inadecvate în conformitate cu regulile interne de securitate ale libmount. În schimb, renunță la permisiunile suid și continuă ca utilizator obișnuit care nu este root. Acest comportament asigură suportul pentru cazurile de utilizare în care permisiunile de root nu sunt necesare (de exemplu, sisteme de fișiere fuse, spații de nume de utilizator etc.).

Pentru mai multe detalii, consultați fstab(5). Numai utilizatorul care a montat un sistem de fișiere îl poate demonta din nou. Dacă orice utilizator ar trebui să îl poată demonta, utilizați users în loc de user în linia fstab. Opțiunea owner este similară cu opțiunea user, cu restricția că utilizatorul trebuie să fie proprietarul fișierului special. Acest lucru poate fi util, de exemplu, pentru /dev/fd dacă un script de conectare face ca utilizatorul consolei să fie proprietarul acestui dispozitiv. Opțiunea group este similară, cu restricția că utilizatorul trebuie să fie membru al grupului din fișierul special.

Opțiunea de montare user este acceptată dacă nu se specifică un nume de utilizator. Dacă este utilizată în formatul user=cineva, opțiunea este ignorată în tăcere și este vizibilă numai pentru asistenții de montare externi (/sbin/mount.<tip>) pentru compatibilitate cu unele sisteme de fișiere de rețea.

Operația de montare a legăturii¶

Remontează o parte din ierarhia fișierelor în altă parte. Apelul este:

sau utilizând această intrare din fstab:

După acest apel, același conținut este accesibil în două locuri.

Este important să se înțeleagă că „bind” nu creează noduri speciale sau de clasa a doua în VFS (sistemul de fișiere virtual) din nucleu. „bind” este doar o altă operație de atașare a unui sistem de fișiere. Nu este stocată nicăieri informația că sistemul de fișiere a fost atașat printr-o operație „bind”. dir-vechi și dir-nou sunt independente, iar dir-vechi poate fi demontat.

De asemenea, se poate remonta un singur fișier (pe un singur fișier). De asemenea, este posibil să se utilizeze o montare de asociere pentru a crea un punct de montare dintr-un director obișnuit, de exemplu:

Apelul de montare a legăturii atașează doar (o parte din) un singur sistem de fișiere, nu și posibilele sub-montări. Întreaga ierarhie de fișiere, inclusiv sub-montările, poate fi atașată într-un al doilea loc, utilizând:

Rețineți că opțiunile de montare a sistemului de fișiere păstrate de nucleu vor rămâne aceleași cu cele din punctul de montare original. Opțiunile de montare din spațiul utilizatorului (de exemplu, _netdev) nu vor fi copiate de mount și este necesar să specificați în mod explicit opțiunile în linia de comandă mount.

Începând cu util-linux 2.27 mount permite modificarea opțiunilor de montare prin trecerea opțiunilor relevante împreună cu --bind. De exemplu:

Această caracteristică nu este acceptată de nucleul Linux; este implementată în spațiul utilizatorului printr-un apel de sistem suplimentar de remontare mount(2). Această soluție nu este atomică.

Modalitatea alternativă (clasică) de a crea o montare asociată doar pentru citire este de a utiliza operația de remontare, de exemplu:

Rețineți că o asociere numai-pentru-citire va crea un punct de montare numai-pentru-citire (intrare VFS), dar super-blocul original al sistemului de fișiere va fi în continuare inscriptibil, ceea ce înseamnă că dir-vechi va fi inscriptibil, dar dir-nou va fi numai-pentru-citire.

De asemenea, este posibil să modificați fanioanele de intrare în VFS nosuid, nodev, noexec, noatime, nodiratime, relatime și nosymfollow prin intermediul unei operații „remount,bind”. Celelalte fanioane (de exemplu, fanioanele specifice sistemului de fișiere) sunt ignorate în mod silențios. Apelul de sistem clasic mount(2) nu permite modificarea recursivă a opțiunilor de montare (de exemplu, cu -o rbind,ro). Semantica recursivă este posibilă cu un nou apel de sistem mount_setattr(2) din nucleu și este acceptată începând cu libmount din util-linux v2.39 printr-un nou argument experimental de opțiune „recursivă” (de exemplu, -o rbind,ro=recursive). Pentru mai multe detalii, consultați secțiunea OPȚIUNI DE MONTARE INDEPENDENTE DE SISTEMUL DE FIȘIERE.

Începând cu util-linux 2.31, mount ignoră fanionul bind din /etc/fstab la o operație de remount (dacă -o remount este specificată în linia de comandă). Acest lucru este necesar pentru a controla complet opțiunile de montare la remontare prin linia de comandă. În versiunile anterioare, fanionul „bind” a fost întotdeauna aplicat și era imposibil să se redefinească opțiunile de montare fără interacțiune cu semantica „bind”. Acest comportament mount nu afectează situațiile în care „remount,bind” este specificat în fișierul /etc/fstab.

Operația de mutare¶

Mutarea unui arbore montat în alt loc (atomic). Apelul este:

În acest fel, conținutul care apărea anterior în dir-vechi va fi acum accesibil în dir-nou. Locația fizică a fișierelor nu se modifică. Rețineți că dir-vechi trebuie să fie un punct de montare.

Rețineți, de asemenea, că mutarea unei montări care se află sub o montare partajată nu este validă și nu este acceptată. Folosiți findmnt -o TARGET,PROPAGATION pentru a vedea fanioanele de propagare actuale.

Operații de subarbore partajate¶

Începând cu Linux 2.6.15, este posibilă marcarea unei montări și a submontărilor sale ca fiind partajate, private, sclave sau neasociabile. O montare partajată oferă posibilitatea de a crea oglinzi ale acelei montări, astfel încât montările și demontările din oricare dintre oglinzi să se propage în cealaltă oglindă. O montare sclavă primește propagare de la maestra sa, dar nu și invers. O montare privată nu are capacitatea de propagare. O montare neasociabilă este o montare privată care nu poate fi clonată printr-o operație de asociere. Semantica detaliată este documentată în fișierul Documentation/filesystems/sharedsubtree.txt din arborele sursă al nucleului; a se vedea, de asemenea, mount_namespaces(7).

Operațiile acceptate sunt:

mount --make-shared punct-montare
mount --make-slave punct-montare
mount --make-private punct-montare
mount --make-unbindable punct-montare

Comenzile următoare permit schimbarea recursivă a tipului tuturor montărilor sub un anumit punct de montare.

mount --make-rshared punct-montare
mount --make-rslave punct-montare
mount --make-rprivate punct-montare
mount --make-runbindable punct-montare

mount nu citește fstab(5) atunci când este solicitată o operație --make-*. Toate informațiile necesare trebuie să fie specificate în linia de comandă.

Rețineți că nucleul Linux nu permite modificarea mai multor fanioane de propagare cu un singur apel de sistem mount(2), iar fanioanele nu pot fi amestecate cu alte opțiuni și operații de montare.

Începând cu util-linux 2.23, comanda mount poate fi utilizată pentru a efectua mai multe modificări de propagare (topologie) printr-un singur apel mount(8) și poate fi efectuată împreună cu alte operațiuni de montare. Marcajele de propagare sunt aplicate prin apeluri de sistem mount(2) suplimentare atunci când operațiile de montare precedente au avut succes. Rețineți că acest caz de utilizare nu este atomic. Este posibil să se specifice fanioanele de propagare în fstab(5) ca opțiuni de montare (private, slave, shared, unbindable, rprivate, rslave, rshared, runbindable).

De exemplu:

mount --make-private --make-unbindable /dev/sda1 /foo

este identic cu:

mount /dev/sda1 /foo
mount --make-private /foo
mount --make-unbindable /foo

Opțiuni de montare pentru ADFS¶

uid=valoare și gid=valoare

ownmask=valoare și othmask=valoare

Opțiuni de montare pentru AFFS¶

uid=valoare și gid=valoare

setuid=valoare și setgid=valoare

mode=valoare

protect

usemp

verbose

prefix=șir

volume=șir

reserved=valoare

root=valoare

bs=valoare

grpquota|noquota|quota|usrquota

Opțiuni de montare pentru Debugfs (depanarea sistemului de fișiere)¶

Sistemul de fișiere debugfs este un pseudo-sistem de fișiere, montat în mod tradițional pe /sys/kernel/debug. Începând cu versiunea 3.4 a nucleului, debugfs are următoarele opțiuni:

uid=n, gid=n

mode=valoare

Opțiuni de montare pentru Devpts¶

Sistemul de fișiere devpts este un pseudo-sistem de fișiere, montat în mod tradițional pe /dev/pts. Pentru a achiziționa un pseudoterminal, un proces deschide /dev/ptmx; numărul pseudoterminalului este apoi pus la dispoziția procesului, iar pseudoterminalul sclav poate fi accesat ca /dev/pts/<număr>.

uid=valoare și gid=valoare

mode=valoare

newinstance

ptmxmode=valoare

Opțiuni de montare pentru FAT¶

(Notă: fat nu este un sistem de fișiere separat, ci o parte comună a sistemelor de fișiere msdos, umsdos și vfat.)

blocksize={512|1024|2048}

uid=valoare și gid=valoare

umask=valoare

dmask=valoare

fmask=valoare

allow_utime=valoare

Valoarea implicită este stabilită de opțiunea „dmask”. (În cazul în care directorul este inscriptibil, este permisă și utime(2). De exemplu: ~dmask & 022)

În mod normal, utime(2) verifică dacă procesul curent este proprietarul fișierului sau dacă are capacitatea CAP_FOWNER. Dar sistemele de fișiere FAT nu au UID/GID pe disc, astfel încât verificarea normală este mult prea inflexibilă. Cu această opțiune o puteți relaxa.

check=valoare

codepage=valoare

conv=mod

cvf_format=modul

cvf_option=optiune

debug

discard

dos1xfloppy

errors={panic|continue|remount-ro}

fat={12|16|32}

iocharset=valoare

nfs={stale_rw|nostale_ro}

tz=UTC

time_offset=minute

quiet

rodir

showexec

sys_immutable

flush

usefree

dots, nodots, dotsOK=[yes|no]

Opțiuni de montare pentru HFS¶

creator=cccc, type=cccc

uid=n, gid=n

dir_umask=n, file_umask=n, umask=n

session=n

part=n

quiet

Opțiuni de montare pentru HPFS¶

uid=valoare și gid=valoare

umask=valoare

case={lower|asis}

conv=mod

nocheck

Opțiuni de montare pentru ISO9660¶

ISO 9660 este un standard care descrie o structură de sistem de fișiere care urmează să fie utilizată pe CD-ROM-uri. (Acest tip de sistem de fișiere este întâlnit și pe unele DVD-uri. A se vedea, de asemenea, sistemul de fișiere udf).

Numele de fișiere iso9660 normale apar într-un format 8.3 (adică restricții de tip DOS privind lungimea numelui de fișier) și, în plus, toate caracterele sunt scrise cu majuscule. De asemenea, nu există niciun câmp pentru proprietatea fișierelor, protecție, numărul de legături, prevederi pentru dispozitive de blocuri/caractere, etc.

Rock Ridge este o extensie a iso9660 care oferă toate aceste caracteristici de tip UNIX. Practic, există extensii la fiecare înregistrare de director care furnizează toate informațiile suplimentare, iar atunci când Rock Ridge este utilizat, sistemul de fișiere nu se poate distinge de un sistem de fișiere UNIX normal (cu excepția faptului că este numai pentru citire, desigur).

norock

nojoliet

check={r[elaxed]|s[trict]}

uid=valoare și gid=valoare

map={n[ormal]|o[ff]|a[corn]}

mode=valoare

unhide

block={512|1024|2048}

conv=mod

cruft

session=x

sbsector=xxx

Următoarele opțiuni sunt aceleași ca și pentru vfat, iar specificarea lor are sens doar atunci când se utilizează discuri codificate cu ajutorul extensiilor Joliet de la Microsoft.

iocharset=valoare

utf8

Opțiuni de montare pentru JFS¶

iocharset=nume

resize=valoare

nointegrity

integrity

errors={continue|remount-ro|panic}

noquota|quota|usrquota|grpquota

Opțiuni de montare pentru MS-DOS¶

Consultați opțiunile de montare pentru FAT. În cazul în care sistemul de fișiere msdos detectează o inconsecvență, raportează o eroare și configurează sistemul de fișiere numai pentru citire. Sistemul de fișiere poate fi făcut din nou inscriptibil prin remontarea lui.

Opțiuni de montare pentru Ncpfs¶

La fel ca nfs, implementarea ncpfs așteaptă un argument binar (o struct ncp_mount_data) pentru apelul de sistem mount(2). Acest argument este construit de ncpmount(8), iar versiunea actuală a mount (2.12) nu știe nimic despre ncpfs.

Opțiuni de montare pentru NTFS¶

iocharset=nume

nls=nume

utf8

uni_xlate={0|1|2}

posix=[0|1]

uid=valuoar, gid=valoare și umask=valoare

Opțiuni de montare pentru suprapunere¶

Începând cu Linux 3.18, pseudo-sistemul de fișiere suprapus implementează o montare de uniune pentru alte sisteme de fișiere.

Un sistem de fișiere suprapus combină două sisteme de fișiere - un sistem de fișiere superior și un sistem de fișiere inferior. Atunci când un nume există în ambele sisteme de fișiere, obiectul din sistemul de fișiere superior este vizibil, în timp ce obiectul din sistemul de fișiere inferior este fie ascuns, fie, în cazul directoarelor, fuzionat cu obiectul superior.

Sistemul de fișiere inferior poate fi orice sistem de fișiere acceptat de Linux și nu este necesar să fie inscriptibil. Sistemul de fișiere inferior poate fi chiar și un alt „overlayfs” sistem de fișiere suprapus. Sistemul de fișiere superior va fi în mod normal inscriptibil și, dacă este, trebuie să suporte crearea de atribute extinse trusted.* și trebuie să furnizeze un d_type valid în răspunsurile readdir, astfel încât NFS nu este potrivit.

O suprapunere de numai-citire a două sisteme de fișiere de numai-citire poate utiliza orice tip de sistem de fișiere. Opțiunile lowerdir și upperdir sunt combinate într-un director fuzionat prin utilizarea:

mount -t overlay  overlay  \


  -olowerdir=/lower,upperdir=/upper,workdir=/work  /merged

lowerdir=_director

upperdir=director

workdir=director

userxattr

redirect_dir={on|off|follow|nofollow}

index={on|off}

uuid={on|off}

nfs_export={on|off}

xino={on|off|auto}

metacopy={on|off}

volatile

Opțiuni de montare pentru ReiserFS¶

Reiserfs este un sistem de fișiere cu jurnalizare.

conv

hash={rupasov|tea|r5|detect}

hashed_relocation

no_unhashed_relocation

noborder

nolog

notail

replayonly

resize=număr

user_xattr

acl

barrier=none / barrier=flush

Opțiuni de montare pentru UBIFS¶

UBIFS este un sistem de fișiere flash care funcționează peste volumele UBI. Rețineți că atime nu este suportat și este întotdeauna dezactivat.

Numele dispozitivului poate fi specificat ca

Separatorul alternativ ! poate fi utilizat în loc de :.

Sunt disponibile următoarele opțiuni de montare:

bulk_read

no_bulk_read

chk_data_crc

no_chk_data_crc

compr={none|lzo|zlib}

Opțiuni de montare pentru UDF¶

UDF este sistemul de fișiere „Universal Disk Format” definit de OSTA, Optical Storage Technology Association, și este adesea utilizat pentru DVD-ROM, adesea sub forma unui sistem de fișiere hibrid UDF/ISO-9660. Cu toate acestea, este perfect utilizabil ca atare pe unități de disc, unități flash și alte dispozitive de tip bloc. A se vedea și iso9660.

uid=

gid=

umask=

mode=

dmode=

bs=

unhide

undelete

adinicb

noadinicb

shortad

longad

nostrict

iocharset=

utf8

Opțiuni de montare pentru depanare și recuperare în caz de dezastru¶

novrs

session=

anchor=

lastblock=

Opțiuni de montare istorice neutilizate care pot fi întâlnite și care ar trebui eliminate¶

uid=ignore

gid=ignore

volume=

partition=

fileset=

rootdir=

Opțiuni de montare pentru UFS¶

ufstype=valoare

onerror=valoare

Opțiuni de montare pentru UMSDOS¶

Consultați opțiunile de montare pentru msdos. Opțiunea dotsOK este eliminată în mod explicit de umsdos.

Opțiuni de montare pentru VFAT¶

În primul rând, opțiunile de montare pentru fat sunt recunoscute. Opțiunea dotsOK este eliminată în mod explicit de vfat. În plus, există

uni_xlate

posix

nonumtail

utf8

shortname=mod

Opțiuni de montare pentru Usbfs¶

devuid=uid și devgid=gid și devmode=mod

busuid=uid și busgid=gid și busmode=mod

listuid=uid și listgid=gid și listmode=mod